Salajul in perioada interbelica (1918 – 1938)
Intre cele doua razboaie mondiale, Salajul era un judet de granita, format din zece plase: Buciumi, Carei, Cehu Silvaniei, Crasna, Jibou, Supuru de Jos, Simleu Silvaniei, Tasnad, Valea lui Mihai, Zalau.
Despre Salajul interbelic a realizat un studiu clar si la obiect publicatia online România Interbelica (www.romaniainterbelica.memoria.ro), publicatie care aduce în vizorul publicului aspecte edilitare, economice, sociale si culturale din România interbelica, structurate pe fiecare judet în parte.
Oamenii, casele lor si vestimentatia
Judetul Salaj avea în 1930, conform recensamântului, 342.672 de locuitori, din care 31.735 locuiau la oras, iar 310.937 locuiau la sat. Statisticile arata ca în Salajul interbelic rata natalitatii era mult mai mare decât cea a mortalitatii. Anual se nasteau cu 4.000 mai multi salajeni decât mureau.
Casa salajeanului era una simpla, construita din bârne sau din caramizi nearse si era acoperita cu paie de secara. În curte, salajeanul avea cosarul pentru porumb, pivnita sapata în pamânt si grajdurile animalelor.
Salajenii se îmbracau simplu, dar practic. Barbatii purtau vara camasi scurte; flacaii aveau laibar pe piept si camasa cu cusaturi scoase în evidenta. Pantalonii erau de pânza, largi si scurti. Femeile purtau de cele mai multe ori rochie prinsa cu zadie.
Economie cu agricultura la baza, dar si multe fabricute si banci
Economia judetului Salaj este de tipul comun al României, si anume economie agricola, cu ramuri puternic dezvoltate în ceea ce priveste cresterea animalelor, viticultura, pomicultura si apicultura.
O ramura importanta era si industria alimentara. Salajul avea în perioada interbelica 13 mori sistematice, o fabrica de unt, cinci prese de ulei, 12 fabrici de spirt, una de otet si una de boia de ardei.
Salajul mai avea trei fabrici de tricotaje, o fabrica de chit pentru geamuri, o fabrica de masini, o fabrica de nasturi, o turnatorie de fier, dar si o fabrica de frânghii. Mai existau în Salajul interbelic si o fabrica de culori, o fabrica de prelucrare a cânepii, una de sapun si de produse chimice. Mai erau si o fabrica de hârtie, una de prelucrare a pieilor si trei de prelucrare a lemnului. stop_coloana Salajul mai avea un atelier de rotarie, noua fabrici de tigle si caramizi, dar si o mina puternica de carbune la Cristoltel. S-au mai remarcat în epoca si extractiile de minerale. Printre ele se numara extractia de ocru de la Bârsaul de Jos, piatra de granit de la Alunis si Port dar si piatra de andezit-trachit de la Benesat.
În Salaj activau 16 banci, sapte coperative de consum cu 755 de membrii si 49 de coperative de credite, numite si banci populare cu 7.452 de membri si un capital social varsat de 9.330.274 de lei.
Cel mai important comert în Salaj se facea cu cereale, animale, piei, vinuri si cherestea.
În Zalaul interbelic erau cinci oficii de posta, telegraf si telefon, iar în Salaj existau 53 de oficii telefonice.
Salajul era un judet recunoscut pentru turismul balnear. Cele mai importante statiuni erau Baile Ana, Baile de la Zalnoc si de la Zauan.
Drumuri si cai ferate
Daca ne raportam la infrastructura rutiera, Salajul interbelic era strabatut de o retea totala de 1.442 de kilometri de drum, din care 141 de kilometri erau drumuri nationale, 790 de kilometri erau drumuri judetene si 487 de kilometri de drum comunal.
Din totalul de drumuri judetene, 684 de kilometri erau pietruiti. Prin Salaj treceau doua drumuri nationale importante, Satu Mare – Carei si Cjuk – Zalau – Carei.
La capitolul infrastructura feroviara, Salajul era strabatut de o retea totala de 323 de kilometri de cale ferata, din care 81 de kilometri erau linii principale, 237 de kilometri erau linii secundare si 5 kilometri erau linii înguste industriale.
Cel mai important tren care trecea prin Salaj era acceleratul de Bucuresti în directia Bucuresti – Oradea – Halmeu, cu destinatia Praga, Cehia.
Cele mai importante statii de tren din Salaj erau la Carei, Valea lui Mihai, Ghilvaci, Sarmasag, Simleu Silvaniei, Cehu Silvaniei, Jibou, Zalau.
