Poate nu va vine sa credeti, dar in judetul nostru exista un drum, respectand proportiile, similar cu Transfagarasanul. Nu are el chiar 91 de kilometri precum calea de acces care taie Muntii Fagarasului si nici nu face legatura intre doua regiuni ale tarii. Insa pentru comunitatea din Valeni, comuna Cristolt este mai pretios decat tot Transfagarasanul si toata Transalpina. Si cand spunem comunitatea din Valeni ne gandim la cele 354 de suflete ale asezarii care erau nevoite sa strabata 25 de kilometri dus, 25 intors, pentru a ajunge la centrul de comuna, in Cristolt adica, pentru a-si plati impozitele, pentru o adeverinta ori pentru consultatii medicale. Pana si copiii din ciclul gimnazial erau supusi calvarului de a strabate 50 de kilometri zilnic. Ce-i drept, cu microbuzul scolar, dar asta le rapea timp si le aduna obo-seala in trupurile lor tinere. Calvarul s-a terminat joi, cand a fost inaugurat drumul comunal 47A Valeni – Cristolt, pe o lungime de doi kilometri.
Distanta dintre Valeni si Cristolt s-a redus cu 23 de kilometri
Istoria acestei cai de acces intre cele doua localitati nu-i deloc simpla. Pe vremuri, cand inca nu exista satul Valeni pe harta, locuitorii Cristoltului aveau grosul terenurilor agricole in acea zona. Pentru a ajunge la sutele de tarlale de teren agricol, situate in hotarul Valenilor de azi, ei isi chinuiau pasii pe o cararuie care adesea se sugruma, ajungand la latimea de 20 de centimetri. In stanga prapastie, in dreapta prapastie. Si astfel de capcane erau patru – cinci la numar intre Valeni si Cristolt. E de pomina patania lui Vasile Ilies, casierul Primariei din Cristolt. S-a dus omul in Valeni sa stranga impozitele. A umblat din casa in casa pana si-a umplut geanta cu bani. Prins cu jobul, Ilies a uitat ca dupa zi urmeaza noapte. Asa se face ca intunericul l-a prins prin Valeni. Si ca tacamul sa fie complet, a mai dat Dumnezeu si o ploaie. „Era un intuneric, povesteste Vasile, de iti bagai degetele in ochi. Cararea era lunecoasa. Cand am ajuns in dreptul celei mai periculoase prapastii, am ezitat sa trec cararea in pi- cioare”. Asa a ajuns casierul primariei sa se tarasca in genunchi pret de vreo 20 de metri, pe pamantul ud si clisos, tinand la piept geanta cu bani, precum o mama pruncul de alaptat.
Traseu dificil printre dealuri si prapastii
Constructia drumului, a po-dului cel mare si a patru podete a durat cinci ani. Tarusul s-a batut in 2008, panglica inaugurala a fost taiata joi, 31 octombrie, in anul de gratie 2013. La inceputuri, s-a planuit ca drumul sa fie din pamant. Apoi, datorita construirii podetelor si podului peste Valea Valenilor, in nomenclatorul cailor rutiere a fost „botezat” drum comunal DC 47A. La ora actuala, caro-sabilul este pietruit cu criblura tasata. 630.000 de lei a costat investitia. Cei mai multi bani provin din bugetul local. „Praf in ochi” a mai primit si prin HG 577. Nicoleta Alexa, patroana firmei constructoare „Sageata” din Suplacu de Barcau declara ca niciodata nu a lucrat la un traseu atat de dificil. Ea si anga-jatii sai sunt foarte multumiti ca au reusit sa construiasca un drum printre dealuri si prapastii, cum altul nu mai este in judet.
Chiar si Tiberiu Marc, prese-dintele Consiliului Judetean Salaj, prezent la inaugurare, a fost placut impresionat de minunatia rutiera dintre Valeni si Cristolt.
Si Transfagarasanul salajean este inchis iarna
Ideea de a construi un drum intre Valeni si Cristolt i-a venit actualului primar al comunei, Ioan Cheseli. La inceput a fost luat in deradere de unii dintre localnici, mai ales ca trebuiau cioplite dealuri, astupate prapastii cu hauri de 15 – 30 de metri. Patru astfel de ravene au inghitit mii de tone de pamant si haurile lor inca mai casca gurile a amenintare. Pantele abrupte au devenit mai line, curbele s-au deschis cat de cat, dar asta nu inseamna ca in vreo trei luni de iarna se va putea circula pe acest drum. Revenind la comparatie, si Transfagarasanul este inschis pe perioada de iarna. „Dar daca noua luni din an se va putea circula pe acest drum, eu sunt multumit”, a precizat primarul Cheseli. Ultimul „bastion” la care s-a lucrat a fost podul de peste Valea Valenilor, cu o deschidere de opt metri.