Nu-i o noutate ca in momentul de fata noi suntem prin coada clasamentului la nivel de trai si ca nivel de dezvoltare in general. Cele mai apropiate de noi sunt tari precum Ungaria sau Polonia, dar si distanta fata de acestea este maricica. Nu eu, ci statisticile spun ca pentru a le ajunge din urma ar trebui sa treaca circa 18-20 de ani. Iar in ceea ce priveste Germania, de pilda, se spune ca doar intr-o suta de ani ne vom putea apropia mai mult, la circa doua-treimi al nivelului de trai al nemtilor. Nu trebuie sa fii specialist in statistica economica pentru a pricepe ca situatia nu e deloc pe roze. Cu toate progresele facute in ultimii ani, Romania ramane tara fara drumuri, apa curenta, canalizare ori spitale care sa corespunda unor cerinte minime. Basca, o coruptie fara sfarsit. Dar cel mai dureros este faptul ca Romania produce hrana putina si scumpa, desi beneficiem de un potential de invidiat, care ar putea hrani doua Germanii. Ironia face ca astazi sa asistam la un nou trend al istoriei: inceputul declinului civilizatiei occidentale din cauza costurilor sociale tot mai mari. Asta se ascunde, de fapt, sub sintagma „datoria statelor suverane”. Efectul? Aarile europene dezvoltate intampina dificultati serioase in a mai asigura cetatenilor obisnuitul confort occidental. Unde poate duce aceasta? Cel mai verosimil este scenariul cu prabusirea nivelului de trai al europenilor. Trebuie doar sa ne intrebam in cat timp inevitabilul se va produce. Asa se face ca printr-o ironie a istoriei (si inca ce ironie), Romania poate ajunge la nivelul de dezvoltare al UE. Din pacate, nu pentru ca noi vom creste, ci pentru ca europenii, iata, o vor lua la vale. Sa moara capra vecinului! O sa spuneti ca sunt cinic. Momentan insa, observand ce se petrece in jur, nu am nici un motiv sa fiu optimist pe termen lung.