Aceasta este ideea care rezuma concis concluzia multor dezamagiti, care, intalnindu-se pe strada, in autobuze sau in alte locuri publice se intreaba cu cine sa voteze. Nu par a fi partizanii vreunui partid dintre cele care se zbat nebuneste sa-si trimita „unsul” la Cotroceni.
Doar civismul lor ii va ajuta sa-si cristalizeze o optiune, mai ales cei trecuti de 45 de ani, dupa ce au vazut cu ochii lor cum timp de doua decenii politica partidelor guvernamentale a pulverizat tot ce anterior s-a creat cu multa truda si cu numeroase privatiuni, fara sa se stimuleze o innoire viabila.
Toata gama industriala de atunci, renumitele ferme, prestigioasele institute de cercetare, statiunile de tratament si toate cate au fost si nu mai sunt, nu s-au facut cu bani cazuti din nori. Ci in buna parte prin limitarea salariilor la un cuantum inferior prestatiei profesionale a majoritatii angajatilor. Fara vreo sansa de negocieri, de greve sau mariri salariale obtinute prin instante judecatoresti.
Dictatura fiind, totul era impus. Dar existau si atunci privilegiati, cum exista si in democratia de azi. Insa raportul dintre retributia sau pensia cea mai mare si cea mai mica nu a fost nici pe departe ca naucitorul raport la care s-a ajuns in prezent prin nesabuinta promovata de potentatii fiecarei legislaturi.
Ce le-au adus romanilor, exorbitantele cheltuieli cu un parlament cu un parlament stufos si cu supradimensionatele organisme executive? I-au pricopsit cu o serie de legi lacunare, ambigui si ajustate cu portite de subterfugii pentru smecheri. Ca sa nu mai vorbim si de aplicarea legilor in functie de interpretarea decidentilor. Fiindca interesele de casta au prelevat peste tot in fata nevoilor romanilor care in urma cu 20 de ani speram la mai bine.
Din tot ce au visat atunci, s-au ales cu libertate si cu o democratie tipic romaneasca. Tara seamana cu o familie bramburita, cu parinti care si-au pierdut prestigiul in fata odraslelor, fiecare facand in consecinta ce il taie capul. Rezultatul se vede. Avem drumuri impracticabile, tarini nelucrate din neputinta pecuniara, valori materiale devastate sau in ruina, valori umane puse in umbra diletantismului, datornici insolvabili, oameni blazati fara perspectiva zilei de maine, inselaciuni, hotii, agresiuni si crime. Si ingrijorator de multa incultura!
Intr-o astfel de conjunctura, buna inspiratie si mare intelepciune ii trebuie romanului spre a alege prin votul sau raul cel mai mic in urma acestei campanii electorale, care si de asta data decurge tot cu promisiuni bombastice pentru creduli si tot cu momeli portionate pentru gloate. Iar hau-haul ei propagandistic si in acest an se suprapune Zilei Nationale a Romaniei.

Post Views: 64