S-au aprins niste beculete urate pe Casa de Cultura
Printre putinele bucurii pe care ni le permitem sunt sarbatorile de iarna. Mai e destul pana atunci, dar nu tare mult sa nu ne gandim la ele. Mi-am adus aminte, mai ales ca pe Casa de Cultura a Sindicatelor s-au aprins de jur imprejurul cladirii niste luminite lugubre. Acele instalatii neschimbate de cativa ani buni si care au avut pretentia ca ne inveselesc Craciunul si Anul Nou. Nu stim cum ne-am ales cu ele, si mai ales nu ne dam seama cum de am ramas cu ele. Daca gustul meu este indoielnic, atu-nci nu ar fi de inteles de ce nu le iubeste nimeni. Toata lumea este de acord ca sunt mai urate decat kitsch-ul, sumbre, lipsite de cromatica, lumineaza a saracie, nu sunt dispuse estetic, nu ne plac, plus ca ne-am saturat de ele pana peste poate. Nu pretinde nimeni sa fie pe Mihai Viteazul ca pe Champs Elysees. Hai sa nu fie nici ca pe Bulevardul Bucuresti din Baia Mare sau ca pe Bu-levardul Eroilor din Cluj, desi cine le stie si se uita la ghirlandele de la noi se simte ca intr-un Craciun de africani abia crestinati de misionari sectanti. Am dori sa fie si la noi ca-n basme, nu ca-ntr-o poveste de groaza. Hai sa fie ca la Zalau, la care oficialii din administratia locala chiar s-au gandit la un moment dat ca la o capitala de regiune. Si de ce sa nu fie? Din cauza ornamentelor saracacioase de sarbatori? Nu-i asa ca daca ai pretentii de la tine, macar te imbraci si tu mai de Doamne-ajuta? Nu sugeram nimic; sigur sunt altii care se pricep mai bine. Numai sa nu fie ca in ultimii 3-4 ani, o atmosfera de sfarsit de lume, cu beculete galben-chioare, de parca-s conectate la 12 volti. Pana la urma, efortul il facem toti. Asta ar fi, cred, o cheltuiala publica justificata. Toti vrem sa ne bucuram cumsecade de Craciun. Unde i-am adus pe Nana si pe Haggard anul asta, macar sa aprindem si noi becu’ de sarbatori.
