Durere fără margini! S-a stins din viață profesoara Septimia Cosma

Este doliu la Liceul Tehnologic „Mihai Viteazul” Zalău.

Profesoara de franceză Septimia Cosma s-a stins din viață, în această dimineață, lăsând în urmă multă durere și tristețe.

„Cu profund regret, colectivul de cadre didactice, didactic auxiliar și nedidactic de la Liceul Tehnologic Mihai Viteazul a aflat vestea despărțirii de Doamna Profesor de limba franceză, Cosma Septimia, care azi, 25 ianuarie, și-a ales o nouă primăvară de înfloriri plăpânde acolo sus, în ceruri, pentru a priveghea alături de îngeri, răsfoind ultima filă a vieții cu tandrețe, dragoste și poate regret că timpul fizic a încetat să numere petalele presărate pe aleile primăverii sale, dar cu speranța într-o primăvară ETERNĂ.

E greu să vorbești la trecut despre colega noastră Septimia, care a fost dascăl de excepție, o profesionistă iscusită și un model desăvârșit în diverse aspecte ale vieții, care a știut să modeleze destinele elevilor, să insufle dragostea pentru competențele lingvistice și nu numai. Azi nu ne rămâne decât amintirea unei ființe dragi, un suflet blând, cu o inteligență fină și cu o implicare necondiționată, care a lăsat în urmă regrete, pâlpâiri de lumini, petale albe de flori primăvăratice și gândul stănescian pe care l-a îmbrățișat cu dor și drag într-un trist cântec de dragoste:

<Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,

cândva.

Numai iarba știe gustul pământului.

Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,

de inima mea, când o părăsește.

Aerul e-nalt, tu ești înaltă,

tristețea mea e înaltă.

Vine o vreme când mor caii.

Vine o vreme când se-nvechesc mașinile.

Vine o vreme când plouă rece

și toate femeile poartă capul tău

și rochiile tale.

Vine și o pasăre mare, albă.>

(<Trist cântec de dragoste>, de Nichita Stănescu)

<Tăcerea ne spune tot câteodată>

Draga noastră colegă și prietenă Septimia Cosma, a ales, într-o zi de iarnă, să lase în urmă viața, familia, prietenii, colegii, elevii săi ca pe niște adieri plăpânde ce se aștern pe drumul tăcerii din infinitul acestui Univers. De fapt, a ales destinul pentru tine, dragă Septimia. Spunem că e crud, că e nedrept, că nu se poate înșela atâta iubire de viață, de oameni, de profesie, de trandafiri, de clipe trăite cu intensitate și, totuși, atât de discret.

<Tăcerea ne spune tot câteodată>. Un adevăr pe care Septimia ni l-a lăsat ca pe o ultimă lecție de viață. O tăcere demnă, solemnă în care vom sta cu mâinile împreunate în rugăciune, cu ochii înlăcrimați privind nostalgic către cer, acolo, de unde Septimia noastră ne va zâmbi duios, înțelegător și iertător, convinsă că tăcerea ei ne va spune tot despre iubire, speranță și neuitare.

Rămas bun, suflet plăpând! Zbor lin, pe aripi de înger, în Impărăția lui Dumnezeu! Te vom păstra în amintire și în rugăciune, așteptând să te reîntorci zâmbitoare și hotărâtă să învingi orice obstacol, chiar și acolo în înălțimile cerului.

Chiar dacă vei fi tăcere, noi, familia LTMV, te vom regăsi în cuvinte de dor, de drag, de rugăciune, ca pe un om care a avut menirea, aici, pe Pământ, să lase urme de frumos, valoros și bine. Ne rugăm ca îngerii cu aripile lor să te cuprindă în îmbrățisări, să pulbere răceala iernii și să-ți încălzească sufletul duios! Nu te vom uita niciodată, draga noastră colegă și prietenă!

Dumnezeu să te ocrotească în veșnicie!

Exprimăm condoleanţe şi sentimente de profundă compasiune familiei.

Drum lin spre îngeri, colega noastră dragă, Septimia!

Drum bun, draga noastră dragă, în misiunea ta spirituală, care nu putea fi alta decât Eternitatea!

Dumnezeu să-i așeze sufletul în Împărăția Sa!

Vei rămâne veșnic în amintirea noastră!”, au transmis colegii de la Liceul Tehnologic „Mihai Viteazul” Zalău.

Un mesaj de condoleanțe a venit și din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj, la aflarea tristei vești.

„Ne exprimăm întreaga noastră compasiune și împărtășim durerea familiei îndoliate, în aceste momente grele, când pierdem un cadru didactic, înzestrat cu har pedagogic și dăruit învățământului sălăjean: COSMA SEPTIMIA, profesoară de limba franceză, la Liceul Tehnologic <Mihai Viteazul> Zalău.
Ani la rând, i-a învățat pe elevi limba lui Voltaire, cu o pasiune neobosită și o dragoste netrucată. I-a fermecat pe toți cei care au cunoscut-o, prin zâmbetul ei însorit, prin căldura privirii sale și, mai ales, prin atitudinea senină ce răspândea încredere şi optimism.
Îi vom păstra, în suflet, o amintire frumoasă alături de respectul sincer și de recunoștința veșnică. Dumnezeu să-i dea liniștea binecuvântată, în lumea celor drepți”, scrie pe pagina oficială a Inspectoratului Școlar Județean Sălaj.