Pop Papiriu Adriana, profesoară de Limba și literatura română la Liceul Tehnologic ,,Mihai Viteazul’’ Zalău, s-a stins din viață. Tristul anunț a fost făcut de colegii săi.

“Cu profund regret, colectivul de cadre didactice de la Liceul Tehnologic <Mihai Viteazul> a aflat vestea despărțirii de Doamna Profesoară de Limba și literatura română, Pop Papiriu Adriana, care azi, 23 aprilie, și-a ales o nouă primăvară de înfloriri plăpânde acolo sus, în ceruri, pentru a priveghea alături de îngeri, răsfoind ultima filă a vieții cu tandrețe, dragoste și poate regret că timpul fizic a încetat să numere petalele presărate pe aleile primăverii sale, dar cu speranța într-o primăvară ETERNĂ. E greu să vorbești la trecut despre colega noastră Adriana, care a fost un pedagog și dascăl de excepție, un profesionist iscusit și un model desăvârșit în diverse aspecte ale vieții, care a știut să modeleze destinele elevilor, să insufle dragostea pentru literatură și prețuirea limbii noastre române. Azi nu ne rămâne decât amintirea unei ființe dragi, cu un umor desăvârșit, cu o inteligență fină și cu o cultură vastă, care a lăsat în urmă regrete, pâlpâiri de lumini, petale albe de flori primăvăratice și gândul stănescian pe care l-a îmbrățișat cu dor și drag într-un <trist cântec de dragoste>: Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr, cândva. Numai iarba știe gustul pământului. Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr, de inima mea, când o părăsește. Aerul e-nalt, tu ești înaltă, tristețea mea e înaltă. Vine o vreme când mor caii. Vine o vreme când se-nvechesc mașinile. Vine o vreme când plouă rece și toate femeile poartă capul tău și rochiile tale. Vine și o pasăre mare, albă. ( Trist cântec de dragoste, de Nichita Stănescu). Exprimăm condoleanţe şi sentimente de profundă compasiune familiei. Drum bun, colega noastra! Drum bun, Doamna Profesoară în misiunea dumneavoastră spirituală, care nu putea fi alta decât Eternitatea!”, e mesajul de adio transmis de către colegii săi.

Post Views: 192