Noul an scolar a inceput luni sub spectrul amenintarii profesorilor cu protestele care vor avea loc im 2 octombrie. Mai exact, angajatii din invatamant se simt pacaliti de actualul guvern, pentru ca una li s-a promis initial – cresteri salariale de 50 la suta de la 1 ianuarie 2018 – si alta va fi realitatea; salariile nu se vor majora anul viitor cu mai mult de 25 la suta. Si inca e doar promisiune. Ei bine, profesorii ca si multi altii, au crezut in fantasmagoriile si populismele lui Dragnea si ale gastii lui, iar acum se mira ca realitatea este cu totul alta. Dar ca oameni care nu ar fi trebuit sa fie rupti prea mult de realitate, cadredle didactice ar fi trebuit sa aiba la inceput de an scolar cu totul si cu totul alte motive de revolta. De pilda ca scoala a inceput pentru sute de mii de elevi fara manuale. Sau dupa cum a anuntat chiar ministrul Educatiei, Liviu Pop, pentru elevii de clasa a V-a situatia nu se va remedia mai repde de doua luni. Sau ar mai fi putut protesta profesorii fata de ineptia manualului unic, fata de idiotenia manualului de sport ori fata de inutilitatea manualului de dirigentie. Sa nu vorbim de elevii ce vor invata in acest an in scoli ce functioneaza in cladiri improprii, in scoli neautorizate sanitar, in scoli nereparate, in scoli fara caldura, fara laboratoare, fara profesori calificati. Sunt indreptatiti sa protesteze vehement fata de faptul ca au un ministru agramat, un neavenit, un individ care nu vorbeste corect nici macar limba romana. Refuz sa cred ca un asemenea specimen este, de fapt, ministrul reprezentativ al cadrelor didactice. Dar… Sunt profesorii cu adevarat o forta intelectuala a tarii? Vor protesta in octombrie pentru salariile lor si pentru neajunsurile din invatamant, sa-l readuca la standarde? Deocamdata, profesorii sunt categoria protestelor ratate si a nemultumirilor nerostite. Chiar nu-mi explic lipsa lor de reactie. Sa vedem ce va mai fi.