Curtea Europeană a Drepturilor Omului ne-a obligat să plătim despăgubiri de zeci de milioane de euro. Acum ni se dă un ultimatum de 14 luni pentru a ne schimba legislaţia retrocedărilor. Ministrul Justiţiei anunţă un pachet de măsuri in următoarele două-trei luni.
Săptămana trecută la Bucureşti a avut loc o conferinţă privind restituirea proprietăţilor. La dezbatere au participat peste 60 de oficiali şi judecători din 20 de state, specialişti ai Consiliului Europei, reprezentanţi ai asociaţilor de proprietari din Romania. Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, cel care a deschis conferinţa regională, a afirmat din capul locului că „modalitatea in care Romania a incercat rezolvarea restituirii proprietăţii a fost un eşec”. Asta in contextul in care Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunţat 240 de sentinţe impotriva Romaniei, ince-pand din 2004. 2000 de cazuri se află pe rol, iar 60.000 de persoane cu decizii judecătoreşti de despăgu-bire aşteaptă de ani de zile compensarea la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), iar 47 de milioane de euro este suma totală a despăgubirilor pe care sta-tul roman a fost condamnat să le plătească. La conferinţă a fost prezent şi Nicolae Bosanceanu, membru in Comisia locală de fond funciar Zalău şi totodată vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale a Proprietarilor de Terenuri şi Imobiliare, Persoane Fizice şi Juridice din Romania.
Deocamdată statul nu mai dă bani
Bubele sunt multe şi durereoase, lasă să se inţeleagă Bosanceanu. Potrivit estimărilor făcute de guvern, sunt necesare 21 de miliarde de euro (17 la sută din PIB-ul pe 2010) pentru a-i despăgubi pe toţi foştii proprietari. Efortul financiar este uriaş. Despăgubirile sunt o povară pentru ţară. Fondul Proprietatea nu rezolvă nici el situaţia. Pentru crearea Fondului, statul a pus la dispoziţie zăcăminte de gaze, ţiţei, cărbune. Deocamdată, statul a suspendat pană in iulie 2012 despăgubirile in numerar şi mai are la dispoziţie doar 36,8 la sută din capitalul Fondului pentru compensaţii de 2,9 miliarde de lei.
Prefectura atacă in instanţă propria hotărare
Din capul locului putem spune că legile fondului funciar (incepand cu Legea nr.18/1991 şi terminand cu mult controversata Lege nr.247/2005) au fost prost concepute. Apoi birocraţia şi corupţia au dat peste paradisul funciar şi n-au mai ieşit din el nici pană in ziua de azi. Ne vom rezuma doar la cateva exemple. Czell Benjamin Laurenţiu, domiciliat in Austria, trimite din Viena un fax Comisiei judeţene de fond funciar prin care solicită 500 de hectare de teren cu vegetaţie forestieră in zona Mirşid. Fără a sta prea mult pe ganduri, comisia aprobă cererea lui Czell, cu toate că pădurea nu era nicăieri. Aşa se face că onorata Comisie judeţeană, al cărui preşedinte din acea vreme era Andrei Todea, ajunge in postura ridicolă de a ataca in instanţă propria hotărare. Cu toate că inaintaşii lui Czell au fost despăgubiţi de către statul roman la Reforma agrară din 1921, Comisia judeţeană de fond funciar i-a atribuit 33 de hectare de teren agricol in locul numit „Intre Văi”. La cateva săptămani, terenul a fost parcelat şi vandut pentru a intra in circuitul civil şi a i se pierde urma. Cu multă dărnicie, aceluiaşi Czell. Comisia municipală de fond funciar din Zalău ii atribuie – cum s-ar zice ii retrocedează – două hectare de teren agricol la „Aeroport”, cu toate că acel teren a fost plătit tatălui lui Czell la expropiere de către statul roman cu 500 de lei iugărul (0,58 ha).
Jaf ca-n codru
In ceea ce priveşte retrocedarea pădurilor, la acest capitol a fost pur şi simplu dezastru. Pe cand Gheorghe Flutur era ministrul Agriculturii, pădurile comunale, adică cele cumpărate de obşte şi folosite in comun (de aici şi termenul de pădure comunală) au fost atribuite primăriilor, ca şi cum ar fi aparţinut comunei, adică unităţii teritorial administrative. Şi le folosesc primarii după bunul plac. S-au intentat sute de procese, unele dintre ele ajungand la CEDO. Apoi, după inscrisuri de dinainte de 1921, adică inainte de Reforma Agrară, Comisiile judeţene şi instanţele judecătoreşti au pus in posesie cu mii de hectare de pădure pe urmaşii grofilor. De pildă in zona Jiboului, urmaşii lui Wesselenyi şi ai lui Beldy au primit peste 2000 de hectare de pădure din pădurea sătenilor. Singurul din Comisia judeţeană de fond funciar care s-a opus a fost Dorel Oros, actualul director al Direcţiei Silvice Sălaj. Dar n-a fost băgat in seamă. Bineinţeles, proas-peţii prorietari au ^măritat^ repede pădurile, vanzandu-le unor firme din ţară sau străinătate. Acum, in zona Şoimuşului, a Cuceului, a Domninului se taie codrii fără milă, in timp ce sătenii cumpără lemne pentru a-şi incălzi odăile. Lemne din pădurile lor.
Peste 80 de sălăjeni s-au adresat la Curtea Europeană
Din spusele lui Bosanceanu in jur de 80 de cetăţeni din Sălaj s-au adresat cu probleme de natură funciară Curţii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Cert este că după douăzeci de ani de la apariţia primei Legi funciare, tribunalele incă gem de procese privind pămantul şi pădurile. Cum crede Curtea Europeană că va rezolva Romania in 14 luni, ceea ce n-a rezolvat in 20 de ani?