Intr-o compozitie muzicala intitulata "Simfonia de adio", de Joseph Haydn, membrii orchestrei sfarsesc pe rand partitura lor, sting unul dupa altul lumina de la pupitru si pleaca toti lasandu-l pe dirijor singur pe intuneric… Cam asa ar trebui sa-si inteleaga si sa-si indeplineasca fiecare om rostul sau in viata, nu un rol jucat sau cantat, ci trait aievea, cu recomandarea de a stinge la vreme lumina, ca sa iasa apoi din scena, cedand urmatorilor pasul. Din pacate, iesirea aceasta o facem cel putin cu o usoara melancolie, daca nu cu tristete si durere, iar uneori cu tristete sfasietoare, macar ca istoria se repeta cu fiecare generatie de oameni. Zicea Sfantul Vasile cel Mare: "cu cei ce calatoresc pe calea vietii acesteia se intampla urmatorul lucru: nici nu si-a miscat unul bine piciorul, ca cel ce vine dupa el i-a si calcat pe urma; iar dupa acesta vine un al treilea, si asa mai departe". Este un fenomen asa de natural ca si perindarea anuala a frunzelor pe copacul care tocmai prin acestea creste, sau ca si inlocuirea zilnica a celulelor ce si-au facut rostul in corpul nostru cu altele noi. A nu tine seama de aceasta realitate de cand lumea si pamantul si a nu te vedea decat numai pe tine si interesele sau dorintele tale in acest tumult de valuri ale generatiilor de oameni cu varsta, obiceiurile si conceptiile lor aparte, inseamna sa crezi ca lumea incepe si sfarseste cu tine, fara a mai tine cont de altii si de drepturile lor la existenta. Acelasi fenomen de inlocuire a unora cu altii noi, se petrece si in activitatea pe care o desfasoara fiecare in viata aceasta. Oricat de bun ai fost, oricat de mult ai facut si oricat de mult si de bine ai crede ca mai poti face, vine momentul cand sa cedezi altuia locul. Ne-ar putea fi calauza si ceea ce s-a petrecut cu Sfantul Ioan Botezatorul, care simtind ca rostul lui s-a incheiat si chemarea si-a implinit-o la venirea lui Hristos, si ca el a fost doar "Luceafarul" care vestea pe "Soarele Dreptatii" zice: "Acela trebuie sa creasca iar eu sa ma micsorez" (Ioan 3, 30). Am pus ca titlu – in fruntea acestor randuri – "Regele a murit! Traiasca regele!" si nu e un simplu joc de cuvinte, caci la toate curtile regale din Europa s-au rostit aceste cuvinte. Cand un rege, rapus de boala sau batranete, ori ajutat de altii – inchidea ochii se rosteau cuvintele "regele a murit", dar, cum era deja stabilit la monarhiile ereditare, cine urmeaza sa conduca destinele regatului, si persoana respectiva era deja de fata urma imediat "traiasca regele", iar viata isi urma cursul sau firesc. O miscare asemanatoare s-a petrecut marti, 21 aprilie a. c., cand in Catedrala Sfantul Gheorghe din Jibou Preasfintitul Parinte Dr. Petroniu, Episcopul Salajului, a hirotesit in demnitatea de protopop a Protopopiatului Ortodox Roman Jibou pe P.C. Sa Parintele Dan Dregan – care-l va inlocui pe P.C. Pr. Prot. Ioan Neamtu – cel care a condus destinele acestei institutii de la infiintare, 1991, si pana in prezent – aproape 18 ani. Din partea superiorilor Pr. Prot. Ioan Neamtu s-a bucurat de pretuire. In urma cu un an si jumatate, la alegerile pentru Adunarea Nationala Bisericeasca a fost ales reprezentant al Episcopiei Salajului, desi se credea ca cel mai indreptatit sa fie ales este Pr. Ioan Ghiurco de la Catedrala Sfanta Vinere, si nu doar pentru mareata catedrala – un simbol al Salajului – pe care impreuna cu jertfelnicii credinciosi au ridicat-o ci, mai ales, pentru ca a fost initiatorul si sustinatorul demersurilor pentru infiintarea Episcopiei, demersuri indelungate, anevoioase si riscante pentru dansul. Sigur, carcotasii vor zice "ei, si acum este declinul sau chiar caderea pentru Pr. Prot. Neamtu?" Chiar daca unora le poate parea asa, nu e nimic nou sub soare. Cu totii stim ca la noi si pretutindeni in lume, nu "toate drumurile duc la Roma" si nu toate drumurile au sens unic. La fel e si in viata, drumurile vietii au sensuri complicate nestatornice si schimbatoare, te duc "de la agonie la extaz", dar si invers. Important este, ca in situatii delicate, sa fim patrunsi nu de o filosofie a renuntarilor, ci de intelepciunea practica a ingaduintei fata de altii, si de o mai mare severitate fata de noi insine, ca si de un oarecare simt al masurii in toate raporturile noastre cu semenii nostri. Ca nu tot ce e batran si-a trait traiul si nu tot cel ce e mai tanar trebuie privit ca un uzurpator, desi el vine firesc, cu forte noi, sa te continue pe tine in locul tau de munca. Poate unii vor intreba: "Ce a facut Pr. Prot. Ioan Neamtu in activitatea sa? A muncit? A avut rezultate deosebite?". Ca unul care il cunosc de 50 de ani, am fost si colegi de clasa 3 ani, i-am fost colaborator in calitate de secretar protopopesc 13 ani, pot raspunde: a muncit, si-a facut datoria cu varf si indesat. Noi, preotii, lucram cu valori incomensurabile, dar munca se vede si dupa realizarile edilitar-gospodaresti. Cu credinciosii din Solomon, Pr. Neamtu a zidit din temelie o biserica noua si frumoasa, in vremuri in care ridicarea unei biserici noi era un lucru foarte greu, si foarte rar se intampla acest lucru. A repetat isprava si in satul Solona – filie a parohiei Surduc – ridicand o biserica cu care s-ar putea mandri orice parohie de oras. In Surduc si apoi in Jibou, cele doua biserici existente au suportat lucrari de reparatii interioare si exterioare, au fost pictate si inzestrate cu toate cele necesare. Dar ca protopop? Unii vor zice: "protopopiatul i-a fost a doua familie", iar eu indraznesc sa zic mai mult: "a socotit ca e familia lui". Prin pierderea sotiei in 1991 – vrednica preoteasa si profesoara de limba romana, Ana – ramanand doua fete cuminti, intelegatoare si delicate, care nu i-au facut probleme si care au inteles sa-si uneasca eforturile lor cu ale tatalui si impreuna "sa-si poarte crucea", problemele protopopiatului le-a considerat ^problemele familiei si s-a dedicat rezolvarii lor". Daca se spune despre unele persoane sau familii ca ^au inceput de la o lingura si o furculita" la Protopopiatul Jibou inceputurile au fost si mai grele, iar astazi exista un sediu protopopesc nou inzestrat cu mobilier si aparatura moderna, fapt ce arata harnicia si spiritul gospodaresc al Pr. Prot. Neamtu. Nu o sa-l declar "sfant" pe Pr. Neamtu. Vor zice poate unii ca a avut si scapari. Raspunsul e, ca toti marturisim, in momentele de sinceritate ca avem greselile, pacatele si inperfectiunile noastre, si nu cred ca e cineva vrednic sa ia piatra dupa cuvantul Sfintei Evanghelii. Am inteles ca Pr. Neamtu ramane si pe mai departe preot paroh la biserica la care a slujit si pana acum in Jibou. Oare, e putin lucru, iubite frate? Iti amintesc o intamplare din anul 1964 – anul 5 de seminar. Toti profesorii au fost consultati de noi, elevii, spre a sti ce trebuie scris la fiecare dintre dansii pe tabloul de absolvire. Erau unii cu doctorate, altii cu magisteriu, unii cu distinctii preotesti, si trebuia tinut cont de ele. Parintele duhovnic Gheorghe Pasat ne-a zis: "la mine scrieti PREOT caci HRISTOS si APOSTOLII Preoti au lasat". Unii dintre noi am zis ca poate din modestie nu vrea sa fie trecute titluri sau distinctii, iar altii au zis ca "poate ca nu are distinctii". Nu stiu daca le-a avut sau nu dar inclin sa cred ca nu, si e lucru dureros dar si rusinos daca nu le-a avut. Atatia preoti vrednici, dar poate si nevrednici, au primit decoratii, medalii, insigne si distinctii preotesti, iar dansul nu. Dansul fiind nimeni altul decat: Preot capitan Gheorghe Pasat – Erou de la Oituz! si nu avea distinctii si a trait nu doar sub regimul comunist, ci si inainte de acesta – de la Oituz la anul 1964 e o cale lunga. O alta intamplare, redata de un supravietuitor al suferintelor si umilirilor de la Canal convertit la crestinism. Intr-o zi, ofiterul politic intreba pe cativa detinuti: "Ce au fost in viata civila (deci pana la arestare)?" unui detinut mai tanar decat toti i se adreseaza cu aroganta, cu dispret: "Ba, tu ce ai fost in viata?^. Raspunsul, demn de a fi luat drept motto: "Ce am fost sunt si acuma si voi fi toata viata – UN SLUJITOR AL LUI HRISTOS^. A rostit o singura predica inainte de arestare, (a se vedea zelul cu care operau organele de represiune ale statului comunist) dar voia sa ramana toata viata "Un slujitor al lui Hristos". Iubite Parinte ex-Protopop Ioan Neamtu, ramai ce ai fost – vreme de 44 de ani – "Preot si slujitor al lui Hristos!". Daca iti par putine cele doua exemple date si-ti par lucruri si cuvinte omenesti, te indemn sa citesti si sa meditezi profund la cuvintele: "Putin lucru e sa fii sluga mea?" (Isaia 49, 6). Iti dau tema sa cauti pana vei gasi un alt cuvant al Scripturii: "Oare e putin lucru sa fii Slujitorul lei Preainalt?". E greu, de buna seama, sa te invingi pe tine insuti si sa recunosti ca poate a venit vremea sa faci loc altora. Dar nu cu sentimentul penibil ca de acuma esti inutil, nimanui de nici o trebuinta: fiindca aurul curat si dupa 1000 de ani tot asa straluceste, chiar si din penumbra; si numai atunci sa-ti para rau, daca ai trait degeaba si nu ti-ai facut datoria fata de urmasi. Rostul nostru este sa ne lasam zestrea sufletului, ca o faclie luminoasa ce trece din mana in mana, generatiilor ce vin dupa noi. Cat priveste persoana nou-alesului protopop Dregan Dan, parafrazand cuvintele ex-Premierului Tariceanu, la investirea Premierului Boc: "il felicit, dar nu il invidiez". Il cunoastem ca un preot bine pregatit din punct de vedere teologic, cu aleasa cultura, cu tinuta morala ireprosabila. Ramane sa-si dovedeasca si calitatile de conducator, de gospodar, de manager si altele cate i se cer unui protopop. Ii dorim din tot sufletul sa reuseasca.

Post Views: 82