”Nu mi-au dat vreo asigurare că părinții mei vor rămâne în viață, dar au luptat pentru ei și cu ei”
Am primit la redacție o scrisoare din partea unei sălăjence stabilite în Austria prin care le mulțumește medicilor sălăjeni că i-au salvat familia. În urmă cu câteva luni, atât ea, cât și surorile ei au trăit mari emoții după ce părinții lor au fost confirmați pozitiv cu COVID-19, având și multiple comorbidități. După câteva zile de internare la Jibou, mama sa a fost transferată la Zalău, unde a găsit o echipă de oameni speciali care s-a luptat pentru ea și pentru toți pacienții care ajung, din păcate, spitalizați. Tatăl a fost mai grav, după ce s-a tratat câteva zile la domiciliu. A ajuns la Jibou, de unde a fost transferat imediat la Pneumologie. Ambii sălăjeni de pe Valea Someșului, pentru că acolo locuiesc, și-au găsit vindecarea cu sprijinul medicilor și al personalului medical. Vom reda integral scrisoarea cititoarei noastre.
”Dragii mei, în rândurile pe care le expun doresc să-i mulțumesc bunului Dumnezeu pentru că se cuvine să-I mulțimim pentru tot, bune sau rele. S-a împlinit un an de pandemie, un an în care mulți dintre noi au avut parte de bucurii, dar și mai mulți am trăit experiențe mai puțin plăcute. Un an în care suferința parcă nu își mai cunoștea limitele și moartea s-a desfătat și răsfățat după bunul plac. Tot în acest an am putut să vedem cât de egali și neputincioși suntem în fața morții, dar mai ales cât de suprem și de mare e Dumnezeu. Trăim vremuri grele în continuare și am simțit nevoia să împart cu cât mai multă lume prin ceea ce am trecut.
O experiență tristă din cauza infecției cu SARS-Cov-2 a trait-o și familia mea. Ambii mei părinți au ajuns în spital în urma infecției cu COVID-19. În prima fază au fost internați la Spitalul Orășenesc Jibou, ca mai apoi să fie transferați la Zalău în stare foarte gravă. Mama mea a ajuns pe Sectia de Boli infecțioase, iar tatăl meu la Pneumologie. Aș avea foarte multe de narat, dar ce pot să vă spun este că îngerii au vegheat asupra lor. Dumnezeu s-a folosit de ei si de medici. Nu pot să zic că în spitale se găsesc condițiile ideale, dar pot să spun cu sinceritate că medicii din Zalău luptă, fiecare după puterile lui, să salveze vieți. M-au convins în cazul părinților mei care se pot bucura acum să fie lângă copii și nepoți.
Găsesc potrivit și doresc să le mulțumesc din suflet tuturor medicilor și asistentelor de pe ambele secții unde au fost internați părinții mei: doamnelor doctor Pușcaș și Timiș de la Infecțioase, care mi-au redat bucuria de a ajunge mama mea acasă sănătoasă după o stare critică, dar și domnului Dr. Szekely si doamnei Dr. Găvriluț de la Pneumologie, care mi-au salvat tatăl din ghearele morții.
Nici unul dintre acești medici nu mi-au dat vreo asigurare că părinții mei vor rămâne în viață, dar au luptat pentru ei și cu ei. Nu ne-am cunoscut niciodată personal și am comunicat doar telefonic. Dar mi-am dat seama, cunoscându-mi părinții, că acești medici sunt cei care văd zilnic frica și suferința din privirile pacienților, că sunt obligați să lupte și cu psihicul pacienților, nu doar cu boala lor. Sunt ferm convinsă că nu le este ușor, cum nu le-a fost ușor în ultimul an să lupte pentru mii de pacienți asemeni părinților mei sau să lupte cu insistențele aparținătorilor de a afla vești despre cei dragi internați în spital. Spun aceasta pentru că, după prima conversație telefonică cu domnul doctor Szekely, m-am trezit că îmi spune: <Vă mulțumesc din suflet că ne întelegeți și pe noi.> Am dedus că mulți nu sună să ceară informații ci ca să se certe sau să își reverse furia asupra medicilor care nu au cum să știe cum va reacționa organismul la tratamente.
S-au întâmplat multe tragedii, știu, îmi pare nespus de rău pentru toți cei care au pierdut pe cineva drag. Adeseori mă gândesc că puteam să fiu și eu cu inima frântă, dar nu putem decât să ne rugăm Lui Dumnezeu să ne întărească să trecem cu bine peste tot ce vine înaintea noastră. Rămân la acestea, dorind ca Dumnezeu să vă mângâie, să vă călăuzească și să vă poarte de grijă!
Semnează un om recunoscător față de oameni și față de Dumnezeu”