Redacția
Plecarea dintre noi a simbolului taranismului contemporan – Ion Diaconescu – ne intoarce cu gandul la o generatie care a zamislit o serie de modele pentru societatea romaneasca. Am avut printre noi oameni pentru care poporul roman a avut o semnificatie speciala, iar aici vorbim de Corneliu Coposu, Adrian Paunescu, Octavian Paler, George Pruteanu, Dan Grigorescu, Monica Lovinescu, George E. Palade, Haralamb Zinca si multi altii pentru care suntem recunoscatori ca au existat. Mai inainte de a fi titani in domeniile lor de activitate, au constituit pentru generatii intregi de tineri modele de urmat. Fie ca au excelat in politica, in stiinta sau arta, cei care ne-au parasit pe rand au insuflat in noi dorinta de a-i egala si de a contribui la crearea sentimentului mandriei de a fi romani, in tara noastra sau peste granite. Dar, prin plecarea lor, s-au creat goluri de moralitate si competenta in societatea romaneasca. Fie pentru ca generatiile prezente nu se ridica la nivelul �maestrilor� trecuti in nefiinta, fie ca sistemul de valori s-a modificat pana la diluarea totala, prezentul nu ne mai ofera modele. Putem da vina pe agresivitatea informatica, putem sa ne scuzam ca traversam o era a luptei pentru putere care exacerbeaza egoismul sau putem sa acuzam nepasarea si complacerea cetateanului in cercul stramt al propriilor interese. Notorietatea unor persoane care se autopropun ca modele nu reuseste sa convinga. Noi facem idoli din Monica si Iri, din Bahmuteanca si Prigoana, din isteria unor politicieni sau din nebunia lui Vadim. Cand ai astfel de exponate sociale, tristetea pentru trecerea in eternitate a lui Ion Diaconescu, Adrian Pintea, Florian Pitis parca se transforma in disperare.
Alina Rad
