”Dușman nu este materia, ci înțelegerea și folosirea greșită a materiei; nu este necesitatea vitală, ci denaturarea necesităților. Nu sunt rele legile și formele, ci absolutizarea lor, nici ideile, căci ideile sunt bune, dar la locul lor și la vremea lor; dușman nu este viața, fiindcă viața este scopul existenței noastre, ci viața rău înțeleasă și egoistă.” (Valeriu Gafencu)
Dragi cititori, Maica Tereza de Calcutta, această eroină a carității, încercând să motiveze oamenii în vederea unor atitudini altruiste, atrăgea atenția asupra faptului că noi oamenii nu ne naștem singuri, că începem să vorbim deoarece cineva ne vorbește și creștem dacă avem adulți care să ne ajute. Drumul pe care trebuie să-l străbatem constă în a trece de la ”eul„ copilului centrat asupra lui însuși la ”noi” al adultului capabil de a relaționa.
Astăzi, individualismul excesiv și viața rău înțeleasă ne fac să-l vedem pe celălalt ca pe un concurent, un adversar sau un intrus. Societatea închisă a porților blindate sau a inimilor închise creează un mediu social de junglă, în care predomină dreptul celui mai puternic și afirmarea propriilor interese egoiste.
În societatea actuală este din ce în ce mai puțin timp pentru a împărtăși. În multe locuri se acordă asistență socială, dar e plin de oameni și copii care trăiesc și mor fără iubire, mor în singurătate. Avem de-a face cu un alt tip de sărăcie aici, o sărăcie spirituală profundă, care este singurătatea și marginalizarea. Oamenii au pierdut definiția omului și i-au rătăcit rosturile. Am uitat de scopul uman și ne concentrăm doar pe valoarea lui și, pentru că negăm scopul uman, nu vom putea niciodată să-i dăm plusul de valoare de care am abuzat. De aici și rezultatul pentru care tot alergăm după drepturile omului și negăm întru totul drepturile lui Dumnezeu.
Pentru ca societatea să se transforme, pentru ca oamenii timpului nostru să abandoneze egoismul materialist, este nevoie de familii în care să ardă o inimă umană despre care vorbea profetul Ezechiel: ”Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele.”
Dragilor, pentru a primi inimi noi și pentru a experimenta generozitatea autentică, trebuie să mergem la începuturi, la originile umanității noastre și să-L regăsim pe Dumnezeu: ”La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul…”
Fiecare dintre noi suntem un ”Adam”, adică ”cel făcut din țărână” și prin urmare suntem slabi, instabili, limitați. A recunoaște acest lucru și a conștientiza câtă nevoie avem de ajutorul harului divin este o mare dovadă de înțelepciune.
Vă invit să reflectăm împreună!