Putregaiul negru al viței de vie
Pentru prevenirea și combaterea organismelor dăunătoare: Plasmopara viticola (mana viței de vie), Uncinula necator (făinarea), Guignardia bidwellii (putregaiul negru), Tetranycus urticae (păianjenul roșu), Eriophyes vitis (erinoza).
Plasmopara viticola (mana viței de vie) – ciuperca iernează sub formă de oospori. În primăvară oosporii germinează la suprafața solului îmbibat cu apă și la temperaturi de peste 10ºC, optimul fiind de 2223ºC, formându-se macroconidiile. În timpul ploilor, zoosporii eliminați din macroconidii, care plutesc în băltoacele din jurul butucilor sunt proiectați pe partea inferioară a frunzelor, produc filamente de infecție și pătrund în țesuturile plantei gazdă prin osteolul stomatelor, având loc infecția primară. Miceliile care rezultă din aceste infecții vor produce un număr mare de sporangi, care în urma germinării vor asigura infecțiile secundare. Acestea sunt mai abundente și se repetă, ori de câte ori sunt condiții favorabile (temperaturi moderate, picături de apă din ploaie sau rouă cel puțin 2-3 ore ), numărul lor ajungând la 10-20. După infecțiile primare sau secundare urmează perioada de incubație, în care ciuperca se dezvoltă intercelular, se hrănește pe seama țesuturilor parazitate, iar pe frunze apar pete galbene-untdelemnii, circulare sau neregulate. Pe partea inferioară, în dreptul petelor, se constată un puf albicios. În câteva zile, țesutul din zona petelor se brunifică și se usucă. La atacuri intense, frunzele se usucă și cad. Pe lăstari, se constată pete alungite, brune-roșietice, care se acoperă cu puf albicios. Inflorescențele și boabele tinere prezintă la suprafață organele de fructificație ale ciupercii. Florile și boabele se brunifică și cad. Pe boabele mai dezvoltate apar pete adâncite, de culoare brună. Boabele devin pieloase, se zbârcesc și cad.
Uncinula necator (făinarea) – ciuperca se transmite de la un an la altul, prin miceliu de rezistență situat în interiorul mugurilor, sub solzi, în ochii de iarnă formați în timpul verii, Primăvara miceliul crește o dată cu pornirea în vegetație a mugurilor, sub forma unor firișoare subțiri, dând miceliul obișnuit, pe care se formează conidiile. Boala se manifestă pe toate organele verzi ale viței: frunze, lăstari erbacei, inflorescențe, ciorchini și boabe, începând din primăvară și până toamnă. Pe frunze, atacul se manifestă prin apariția pe ambele fețe ale limbului a unui miceliu albicios, cu aspect pulverulent.
Guignardia bidwellii (putregaiul negru) – ciuperca iernează prin formele sale de rezistență – picnidii care conțin picnospori sau pseudotecii care conțin asce cu ascospori prezente pe leziunile din coarde, fructe mumificate, frunze căzute pe sol. Primăvara în condiții de umiditate ascosporii sunt eliberați și dispersați de picăturile de apă și vânt producând infecțiile primare în condiții favorabile, pe frunze, inflorescențe și lăstarii tineri. Boala provoacă pagube importante prin atacul deosebit de agresiv asupra frunzelor și ciorchinilor. Pe frunze apar pete rare, proeminente, brune, mai inchise la culoare spre margine, de formă neregulată, în interiorul cărora se pot observa picnidiile ciupercii, mărimea acestora fiind de 2-3 mm în diametru. Pe lăstari se formează pete oval-alungite, în formă de ulcere, de culoare brunădeschis care evoluează spre negru-violaceu. Pe struguri atacul apare după înflorire. Bobițele tinere se brunifică, se usucă și se pot confunda cu cele atacate de mană. Pe boabele mai mari apar pete de culoare brun- negricioasă în dreptul cărora se formează o ridicatură. Boabele atacate pierd ușor apă, se ofilesc, se zbârcesc și capată un aspect ridat foarte carasteristic.
Tetranycus uratice (păianjenul roșu) – este un dăunător polifag, care atacă numeroase specii de plante cultivate și spontane din familii diferite, simptomele atacului diferă în funcție de planta gazdă. La vița de vie, în urma înțepării și sugerii sevei, apar pe frunze decolorații sub forma unor pete mari, la început galbene, apoi devin roșii sau brune. Decolorarea începe de la baza limbului și se extinde apoi pe toată suprafața acestuia. Treptat frunzele atacate se usucă apoi cad. Are 6-10 generații pe an. Iernează în stadiul de adult, sub scoarța uscată a butucilor, a coardelor, pe sub frunzele de viță. Femelele hibernante apar primăvara, o dată cu pornirea în vegetație a viței de vie.
Se recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar TI, T2 la VIȚA DE VIE cu:
- DYNALY – 0,65 l /ha+ FOLPAN 80 WG – 1,6 kg/ha sau
- ORONDIS ULTRA – 0,67 l/ha + ORIUS 25 EW – 0,4 l/ha sau
- FOLLOW 80 WG – 1,8 kg/ha + LUNA EXPERIENCE 400 SC -0,375 l/ha sau
- UNIVERSALIS 593 SC – 2,0 l/ha sau
- KSAR VITIS – 0,3 – 0,4 kg/ha + CURZATE F – 2,5 l/ha sau
- FLINT MAX 75 WG – 0,160 kg/ha + FOLPAN 80 WG – 1,6 kg/ha sau
- DELAN PRO – 3 – 4 l/ha + TOPAS 100 EC – 0,3 – 0,5 l/ha sau
- LIMOCIDE – 1,6 l/ha sau
- AZUMO WG – 4,0 kg/ha + AIRONE SC – 2,5 l/ha.
Pentru combaterea dăunătorilor, pe parcelele unde P.E.D. este de 3-5 acarieni/ frunză, în soluția de stropit se adaugă un acaricid:
- ORTUS 5 SC – 0,5 l/ha sau
- NISSORUN 10 WP – 0,5 kg/ha sau 3. DIABLO SC – 0,10-0,20 l/ha sau alte produse pentru protecția plantelor omologate pentru a fi utilizate pe teritoriul României.
Măsuri alternative de combatere: lucrări agrotehnice corespunzătoare.
Măsuri durabile: biologice, fizice, mecanice și alte metode nechimice trebuie preferate metodelor chimice, dacă acestea asigură un control corespunzător al organismelor dăunătoare.
Perioada optimă de tratament: T1: 18.06 – 21.06 2026; T2 se repetă la 10 -14 zile.
OFICIUL FITOSANITAR SĂLAJ
