Pustiul de pe Valea Somesului

Comori inghitite de indiferenta si saracie
Valea Somesului are potential turistic, industrial, economic, dar ramane cea mai subdezvoltata parte a judetului Salaj cu o populatie majoritara de varsta a III-a.
„Parca acum 10-15 ani era altceva… Lumea avea unde sa munceasca. Acum au ramas foarte putine posibilitati… fiecare se descurca cum poate”, este intampinarea pe care ne-o face un localnic al comunei Letca.
Comunele de pe Valea Somesului nu ofera perspective de viitor tinerilor, tocmai de aceea majoritatea au plecat ba in strainatate, ba la oras. Candva, comunele Surduc, Babeni, Letca, Ileanda erau printre cele mai cunoscute localitati din Salaj, datorita exploatatiilor miniere de carbune si calcar. Imediat dupa Revolutia din 1989, cand s-a inceput privatizarea marilor companii de stat, a inceput si declinul Exploatarii Miniere Jibou. Privatizarea acesteia a dus la scaderea drastica a nivelului de trai al locuitorilor din zona.
Sute de familii fara surse de venit
Cariera de calcar de la Cuciulat a fost infiintata prin anii 1940, cand calcarul era sapat manual. „Nu a fost usor. Ne cataram pe stanii de piatra cu tarnacopul in mana si sapam… Nu ne-am plans, pentru ca era o munca ce ne-a hranit familiile. Am trecut si prin al doilea Razboi Mondial, dar am rezistat”, marturiseste V.M. un veteran al carierei. Cuciulatul a devenit in timp unul din principalii furnizori ai diverselor sortimente de piatra din tara. Din tata-n fiu, oamenii lucrau la cariera. Era principala sursa de venit. Salariile, spune un fost mecanic de la Cuciulat, erau consistente pentru acea vreme. G.M. ne spune ca pe vremea comunismului, dar si cativa ani dupa Revolutie, dintr-un salariu la cariera se putea intretine o familie si mai ramaneau bani pentru un concediu. In perioada de varf a Carierei de la Cuciulat lucrau aproximativ 800 de persoane. In plus, la carierele de la Letca si Prodanesti mai lucrau cateva sute de oameni. Prin anul 1995 a inceput privatizarea carierelor de piatra ce apartineau Exploatatiei Miniere Jibou (Prodanesti, Letca, Cuciulat), avand tutore Combinatul Minier Cluj. In anul 1997, aproape toti angajatii carierelor au fost disponibilizati, primind cateva salarii compensatorii in functie de incadrarea avuta si de vechime in cadrul exploatatiei. O mica parte din personal a mai lucrat doi-trei ani la Jibou, dupa care si aceasta s-a inchis. Neavand alte oportunitati, familiile din satele apropiate carierelor au ramas fara surse de venit. „Banii ce i-am primit ca plati compensatorii nu ne-au fost de prea mare folos. Au fost unii care au primit multi bani si s-au privatizat, dar n-a tinut prea mult. Multi dintre fostii muncitori acum nici nu mai sunt printre noi…, iar cei mai tineri au plecat la oras”, spune trist V.M. Din piatra de pe Podisul Somesan se „hraneau” familii din satele Lozna, Valea Loznei, Ileanda, Rastoci, Letca, Cozla, Ciula, Cuciulat, Pirosa, Soimuseni, Babeni, Purcareti, Ciocmani, Surduc, Var, Creaca, orasul Jibou.
Peste 1300 de someri… in acte!
La ora actuala, in evidentele Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) Salaj, de pe Valea Somesului figureaza un numar de 1365 de someri. Dintre acestia, doar 489 de persoane beneficiaza de indemnizatie de somaj, iar restul de 876 sunt in cautarea unui loc de munca. Majoritatea tinerilor au plecat sa-si faca un rost in viata in strainatate sau la Zalau, Baia Mare, Cluj, si in alte colturi ale tarii. „Acasa” au ramas doar cateva opor-tunitati de a obtine venituri pe cale legala: o sectie de confectii la Babeni – unde lucreaza aproximativ 40 de persoane si institutiile din comune sau agentii economici – al caror numar il poti arata pe degete. Majoritatea oamenilor, trecuti de a doua tinerete, traiesc din agricultura, apicultura si comert cu lemne. Nici macar agricultura nu este practicata la standarde moderne, deoarece lipsa banilor si traiul de subzistenta al locuitorilor nu permite investitii in utilaje. Infrastructura ramasa „mostenire” de pe vremea „raposatului” nu-i atrage nici pe investitori. Valea Somesului ramane un fel de „zona fara ganduri, oameni fara viitor”.
Ileanda – singura sansa
Cea mai mare dintre comunele de pe Valea Somesului a fost si va fi comuna Ileanda. Aici, locuitorii comunei se bucura de mai multe facilitati decat in restul comunelor. In Ileanda exista un liceu, banca, turism si restaurante. Acum vreo doi ani se vehicula ca la Ileanda va fi construita o hidrocentrala. Bucuria celor mai tineri dintre fostii muncitori ai carierelor de piatra a fost ca vor avea posibilitatea unor surse de venit. N-a fost sa fie nici de data aceasta! Primarul Petru Satmari a informat la acea vreme ca investitorul va veni de la Baia Mare. Pana anul trecut s-a asteptat sa apara investitia, insa investitorul a abandonat proiectul din lipsa de fonduri.
Ce a fost si ce a ajuns…
La Cariera de la Cuciulat s-au perindat o serie de „petitori”. Au ramas in urma fostei cariere mii de tone de piatra nevandute. Toate cladirile de birouri, baraci si utilaje au devenit tinte pentru hotii de fier vechi. Nu odata Politia a fost nevoita sa pazesca fierul „uitat de lume” sau alte bunuri parasite. Un peisaj dezolant te intampina acum: cladiri cu geamuri sparte, statia de manipulare a pietrei pradata de hoti si gramezi uriase de piatra din care au inceput sa creasca vegetatie. La cateva sute de metri de locul fostei cariere isi desfasoara activitatea doi investitori. Pe fosta pasune a satului Babeni, pana aproape de satul Pirosa, s-au sapat zeci de metri adancime pentru a se extrage blocuri de calcar, vandute atat in tara cat si in strainatate. Totusi, de fosta cariera nu se atinge decat… timpul.
Potential turistic in care nu investeste nimeni
Valea Somesului ar avea ce arata unei lumi intregi, dar nimeni nu vine sa „descopere Romania”. Locurile pitoresti de pe malurile Somesului, padurile de la Clit, pesterile de la Cuciulat, Rastoci, Poiana Blenchii, Padurea de castani de la Cormenis, potentialul piscicol al zonei, lacurile – toate aceste locuri ar putea deveni surse de dezvoltare turistica a zonei. Nimeni nu investeste aici pentru ca localnicii abia isi duc traiul de pe-o zi pe alta, iar guvernantii poate nici nu stiu pe unde curge Somesul. Cu siguranta va trezi interes si aceasta zona imediat dupa ce vreun strain isi va cumpara una din multele case pustii din localitatile somesene.