Provocări și interogații, la conferința Preasfințitului Benedict: Ce înseamnă pentru voi o viață mare?

Dragi cititori, noi, oamenii contemporani, am devenit ființe atât de complicate, încât, gârboviți de atâtea elemente colaterale, am ajuns să judecăm esențialul prin secundar și superiorul prin inferior. Am pierdut astfel aspectele extraordinare ale vieții, care se găsesc ascunse, de cele mai multe ori, în lucrurile mici și simple. Când vor dispărea aceste poteci exterioare și întortocheate, atunci se va deschide poarta existenței celei mai autentice: farmecul de a trăi lucrurile mici.

O astfel de pledoarie, a măreției lucrurilor mici, ne-a oferit Preasfințitul Părinte Benedict la conferința ”Micile lucruri care fac viața mare”, susținută joi, 11 decembrie, în Sala ”Porolissum” din Zalău.

Ierarhul s-a adresat în primul rând tinerilor, cărora le-a fost dedicată în mod special cuvântarea, dar și celorlalți prezenți, pentru că, să nu uităm, tinerețea este o stare de spirit, o atitudine, iar esența ei poate fi păstrată prin credință, iubire și angajament față de Adevăr.

Preasfințitul Benedict a știut să dea expresie, prin gesturi și cuvinte afectuoase, naturale și juvenile, dorinței lăuntrice de a se apropia de tineri, în prietenie și împărtășire. Asemenea unei cărți deschise, așezate la vedere, și, identificându-se cu fiecare dintre noi, dar și dornic de a expune gânduri care să ne mărească inima, a zugrăvit  imagini din trecutul său, momente din copilărie și tinerețe, bucurii și dificultăți, cât și provocări din viața de zi cu zi.

Pornind de la principiile biblice în care se găsește, așa precum spunea dânsul, ”tot ceea ce este frumos, așezat și echilibrat”, Preasfințitul și-a ales o cărticică, simplă, în aparență, dar gigantică în mesajul pe care-l transmite, pe baza căreia a construit un șirag de principii care să ne provoace în a trăi viața la nivel înalt, ”viața mare”. Cartea se numește ”Băiatul, Cârțita, Vulpoiul și Calul” și este o narațiune care evocă întâlnirea imaginară dintre cele patru personaje cu valoare de simbol.

Cele 9 principii descrise, și care au fost explicate amănunțit, sunt: 1.”Sunt atât de mic și neînsemnat” (Ești mic, dar în ochii lui Dumnezeu ești de mare valoare), 2.”Ce vrei să te faci când vei fi mare? -Vreau să fiu bun”, 3.”Ce este succesul? -Să iubești mult”, 4.”Imaginează-ți cum am fi dacă nu ne-ar fi atât de frică!”(Trebuie să învingem fricile iraționale prin expunere, altfel vom rămâne oameni fragili), 5.”Cea mai mare pierdere de timp este să te compari cu alții” (singura comparație permisă este: eu, mai bun astăzi decât ieri, și mâine mai bun decât astăzi), 6. ”Una dintre cele mai mari libertăți este felul în care răspundem ofenselor”, 7.”A cere ajutorul este adevăratul curaj” (învățați să vă aliați cu Dumnezeu), 8.”Mă întreb dacă există o școală în care să înveți să te dezveți” (debarasarea de convingerile eronate), 9. ”Micile prezențe ne salvează” (nu așteptați să faceți lucruri spectaculoase în care trebuie să faci ceva zgomotos ca să fii observat, ci căutați să faceți lucrurile mici, care pot să facă diferența – în asta constă bucuria adevărată).

Interogațiile au rămas în suspensie pentru ca noi să le completăm cu propria conduită, cu propriile vise, cu răspunsuri personale.

Recunosc că este o temă pe care o iubesc și care mă pasionează în permanență: simplitatea și lucrurile mici. Nenumărați sfinți, bizantini și latini, au predicat frumusețea acestor ”căi mici ale vieții”, care, interprinse într-un mod constant, cu viziune și integritate, transformă firescul în suprafiresc, purtându-ne ascensional la deplină umanitate, la viața cea mare.

Principiul care m-a atins cel mai tare, dintre cele evocate, și cel din care consider că descind toate celelalte, este cel legat de ipoteza succesului: ”Ce este succesul? -Să iubești mult”, sau, altfel spus, ”Care este cea mai de succes zi? -Ziua în care ai iubit mult.” Poate părea melodramatic pentru mulți, dar cred cu toată tăria că Iubirea ( cu ”I” mare, pentru că se referă la acea iubire agape, care este dragostea de Dumnezeu) este singurul vis care arde urâtul și mizeria multicoloră a lumii noastre. Acesta este, după mine, secretul perseverenței zilnice în bine. Cum putem să transformăm lucrurile mici în capodopere? Iubindu-L pe Dumnezeu, care s-a întrupat în Omul Iisus Christos, și care este etalonul nostru concret de iubire. Doar astfel, lucrurile mici pot transforma proza acestei vieți în curaj eroic. Doar astfel ne putem elibera de șubrezeală și angoasă, redobândind vitalitatea.

Dragilor, ce le insuflăm tinerilor noștri ca și ideal de viață mare? Ce înseamnă pentru noi o viață mare?

Meditând la cele spuse, mi-a trecut prin minte răspunsul personal, aprofundat demult și pe care nu aș reuși vreodată să-l exprim atât de frumos, dar cu care tânjesc să mă identific într-o zi, în lucrarea filosoful Ernest Bernea, ”Cel ce urcă muntele”: ”Să iubești necondiționat, fără răspuns, să ajuți în tot felul, fără să ai teama insuccesului sau a loviturii pe la spate, să înalți cântece de laudă vieții și să vindeci rănile fraților tăi, chiar și atunci când te blamează, să-i urci pe creste până la locul unde privirea lor amețește, să crești florile de foc ale dragostei, să umbli drumul greu sfârșit de osteneală pentru a purta lumina altora, să suferi pentru ei în candoare și măreție. Cel ce urcă acest munte știe că la finalul ascensiunii sale nu va găsi un cer searbăd, pierdut în împărăția norilor, ci o lume a zorilor de bine, ca-n ziua cea dintâi.”

Așadar, oameni buni, să descoperim frumusețea lucrurilor mici, căci știm prea bine că un edificiu grandios se realizează pe seama lucrurilor mici, cărămidă cu cărămidă…

Și, pentru că muzica și cântările, îndeosebi cele dedicate lui Dumnezeu, înnobilează cuvântul, conferința s-a încheiat cu un scurt concert de colinde susținut de tinerii de la Liceul Pedagogic ”Gheorghe Șincai”, tineri frumoși, echipați cu energie și dinamism, chemați la a-și împlini rostul măreț în lumea largă.

Mulțumim Preasfințitului Benedict pentru maximele împărtășite și sperăm să ajungem, cât mai mulți, la înălțimea lor!