Protopopul Cornel Otiel, personalitate marcanta a zonei Buciumi, din generatia Marii Uniri -

Sarbatoarea „Adormirii Maicii Domnului” are o semnificatie deosebita în istoria satului Buciumi, iar la permanentizarea ei a contribuit în mod deosebit protopopul Cornel Otiel, care a pastorit în Buciumi în perioada 1911-1938, definitivând constructia bisericii din localitate si a casei parohiale, care au fost sfintite tot într-o zi de 15 august a anului 1925. De asemenea, protopopul Cornel Otiel a fost ales ca delegat la Adunarea Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 din partea cercului electoral Zalau si a semnat Unirea Transilvaniei cu România.

Familia si formarea profesionala

S-a nascut la 20 mai 1887 la Teius, din parintii Vasile si Maria Otiel. A absolvit opt clase gimnaziale la Blaj, sustinându-si examenul de maturitate la 20 iunie 1905. A urmat cursurile Facultatii de Teologie din Blaj, pe care le-a absolvit la 22 iunie 1910.
Un an de zile a fost catehet în Budapesta, iar dupa casatoria cu Silvia Pop, fiica protopopului tractului Almas, Vasile L. Pop, paroh în Sângeorgiu de Meses, pe data de 19 noiembrie 1911 a fost hirotonit ca preot în parohia Buciumi. Din casatoria lui Cornel Otiel cu Silvia Pop au rezultat doua fete: Lucia-Viorica, nascuta la 18 septembrie 1912 si Sabina-Maria, nascuta la 11 aprilie 1914.
Tânarul preot Cornel Otiel a urcat repede pe scara ierarhiei bisericesti, probabil si cu sprijinul socrului sau, Vasile L. Pop. Astfel, la sedinta Sinodului de primavara a districtului protopopesc Almas, care a avut loc pe data de 17 aprilie 1913 la Rastoltul Mare, Cornel Otiel a fost ales în functia de presedinte al oficiului de fisc protopopesc si defensor matrimonial.

Delegat oficial la Adunarea Nationala de la Alba Iulia si lider al românilor din Buciumi

Pe de 24 noiembrie 1918 are loc „adunarea generala a poporului românesc din comuna Buciumi”. Cu aceasta ocazie s-a constituit Consiliul national român si Garda nationala din comuna Buciumi. Cornel Otiel a fost ales presedinte al consiliului, Ioan E Cucu, „conducator contabil” si Dumitru Margineanu, învatator – vicepresedinti, iar ca secretari: Dr. Valer Ostatea, medic, si Valer Vlaicu, învatator. Consiliul confirma numirea lui Ioan Opris, sublocotenent în rezerva la regimentul 51 Infanterie, în functia de comandant al garzii nationale.
Pe data de 25 noiembrie 1918 are loc adunarea electorala a cercului Zalau, cu scopul de a alege cei 5 delegati, care sa reprezinte circumscriptia la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Presedinte al adunarii a fost Dr. Gheorghe Pop de Oarta, preotul Traian Trufas notar, iar Dr. Octavian Felecan si Dr. Iosif Farcasiu sunt desemnati „barbati de încredere” pentru supravegherea scrutinului si numararea voturilor. În urma votarii se constata ca au întrunit „unanimitatea voturilor” Traian Trufasiu preot greco-catolic în Zalau, Dr. Augustin Pintea avocat în Crasna, Eugen Boros contabil la filiala bancii „Silvania” din Zalau, Remus Rosca, preot ortodox în Treznea si Cornel Otiel preot greco-catolic în Buciumi.
Prezidiul adunarii dispune ca alesii „sa fie provazuti cu credentionale”, iar procesul verbal sa fie trimis „imediat” Consiliului National Român Central, care avea sediul la Arad.
Pe data de 28 noiembrie 1918, la Buciumi a avut loc o adunare a Consiliului national românesc comunal, cu scopul de a alege doi reprezentanti ai despartamântului despartamântului Buciumi al Astrei la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Au fost desemnati Ioan Nossa, preot în Bogdana si Petru Tulbure, învatator în Buciumi, care au primit mandatul-credentional. Procesul verbal al adunarii este semnat de protopopul Vasile L. Pop, în calitate de director al despartamântului si preotul Cornel Otiel, secretar.
Pe versoul programului Adunarii Nationale de la Alba Iulia, protopopul Vasile Pop din Sângeorgiul de Meses face urmatoarea însemnare, din pacate nedatata: „au participat de sub Meses Vasile L Pop, protopop în Sângeorgiu de Meses, cu tieranii Ilie Puie, cantor, Vasile Negrean a Spoielarului, Niculaie Puie a Utestilor, Cornel Otiel, preot în Buciumi cu Sachie a lui Holhos care a salvat în Cucerdea (azi Lunca Muresului) steagul tricolor arborat în fruntea trenului ce ne ducea la adunare. Din Bogdana înca au participat doi feciori”.
Rememorând importanta istorica a Adunarii Nationale de la Alba Iulia si firul evenimentelor, protopopul Cornel Otiel afirma urmatoarele: „Dupa ce am luat legatura cu carturariii si barbatii politici români din Zalau, la 24 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul national român din Bucium, al carui presedinte am fost ales eu. La scurt timp, s-a înfiintat garda nationala româna din comuna, în care au intrat 60 voluntari, majoritatea lor fiind fosti militari în armata austro-ungara, care s-au reîntors de pe câmpurile de bataie cu armele si echipamentul din dotare. Comandant al garzii a fost desemnat locotenentul în rezerva Ioan Opris.
În ultimele zile ale lunii noiembrie, atunci când s-au desfasurat alegerile de delegati pentru Adunarea Nationala de la Alba Iulia, în cercul electoral Zalau au fost alese cinci persoane, printre care m-am numarat si eu.
Împreuna cu mine au plecat la Alba Iulia, locotenentul Ioan Opris, Sachie Horos –care purta steagul nostru tricolor – si înca zece sateni. Pâna la Jibou ne-am dus cu trei carute cu cai. Acolo ne-am întrunit cu ceilalti delegati ai Salajului si, cu totii, am calatorit mai departe cu trenul. La Alba Iulia, am luat parte la Adunarea Nationala. Plin de mândrie si încredere în viitor, am votat unirea noastra, a transilvanenilor, cu România”.
Pe data de 4 decembrie 1918, dupa reîntoarcerea de la Alba Iulia, în sedinta Consiliului national român din Buciumi se ia la cunostinta si se primeste propunerea Consiliului national maghiar „ca Dânsii contribuie la sustinerea Gardei nationale române”. De asemenea, „li se asigura din partea Consiliului national român ca Garda nationala româna va apara chiar asa libertatea personala si averea privata a fiecarui ungur sau izraelitean ca a unui român”. Semneaza Cornel Otiel, presedintele consiliului, Ioan Opris, notar ad-hoc, Dr. Valer Ostatea si Dumitru Margineanu – verificatori.

Prima vizita a Familiei Regale în Transilvania dupa Marea Unire si Serbarile Încoronarii de la Alba Iulia

Pe data de 22 mai 1919, prefectul judetului Salaj, Gheorghe Pop de Oarta, trimitea preotului Cornel Otiel o adresa prin care îl informa de schimbarea programului de primire a Familiei Regale, care efectuau prima vizita în Transilvania. În judetul Salaj au fost întâmpinati în gara din Jibou, pe data de 26 mai 1919: „Programul primirei Majestatilor Sale s-a schimbat. Noi salajenii avem sa primim pe Majestatile Sale în Jibou la 26 l.c. luni la oarele 11 a.m. în gara. Va rog sa binevoiti a face tot posibilul, ca primirea Majestatilor sa fie o adevarata sarbatoare de triumf si o manifestatie grandioasa a poporului român.
Sunteti rugati deci ca atât intelectualii, cât si poporul, barbati si femei din jurul Dvoastra, sa ia parte la primirea celor mai înalti oaspeti ai nostri. taranca româna are sa vina în portul ei national, caci si Regina României Mari va fi în costumul national”.
Cu mare fast a fost întâmpinata de catre toti românii Serbarea Încoronarii Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria la Alba Iulia, în ziua de 15 octombrie 1922. Este, în fapt, apoteoza Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Cu aceasta ocazie autoritatile locale din Buciumi, prin notarul Ioan Opris aduc la cunostinta preotului Cornel Otiel, pe data de 12 octombrie 1922, ordinul ministerial primit în vederea serbarii evenimentului istoric: „În conformitate cu ord. Ministerial Nr. 69929/1922 am onoarea a Va ruga sa binevoiti a lua la cunostinta ca în ziua de 15 oct. pe lânga serviciul divin obicinuit, se va tinea si Te Deum în toate bisericile din tara de orice confesiune serbând cu aceasta ocasiune marele act national – încoronarea.
La oarele 10 si 30 vor suna clopotele bisericilor din întreaga tara, vestind încoronarea Majestatii Sale iar dupa sfârsitul serviciului divin fiecare Domn preot e rugat a tinea predica credinciosilor despre marea însamnatate a zilei si actului de încoronare.
Cred ca din partea superiorilor bisericesti ati primit deja dispozitiunile referitoare”.

Ctitor al bisericii din Buciumi, sfintita de Sarbatoarea „Adormirii Maicii Domnului”- 15 august 1925

Preotul Cornel Otiel s-a dovedit si un bun administrator, reusind sa definitiveze constructia bisericii din Buciumi. De asemenea, a construit o noua casa parohiala.
Pe data de 2 octombrie 1921 se deplaseaza personal la Ciucea si înainteaza un memoriu ministrului Octavian Goga, aflat la Castelul de la Ciucea. În memoriu, îl roaga sa acorde ajutor credinciosilor din parohia Buciumi pentru a putea definitiva lucrarile la biserica si a zidi casa parohiala „cari sa ruineaza”. Motiveaza cererea cu urmatoarele argumente istorice: „Comuna noastra e una din cele mai fruntase comune a judetului Salaj curat româneasca. Fiind asezati la poalele Mesesului dinspre Ardeal am fost ca izolati de lume si guvernele trecute tocmai ca nu cumva aceasta comuna fruntasa sa se poata ridica”. Mentioneaza ca parohia avea 2900 „suflete”, care înainte de 1918 au pus mai presus interesele nationale decât cele personale. Estimeaza costurile bisericii la suma de 100.000 lei. Dupa Marea Unire, spune el, a facut repartitie pe credinciosi, adunând suma de 600 lei, cu care a renovat scoala afectata de trupele secuiesti din zona Ciucea-Zalau. În anul 1920 a facut o noua repartitie de 20.000 lei, suma cu care au achizitionat clopote noi în locul celor „recvirate” (confiscate) în timpul razboiului si au acoperit biserica. Mai subliniaza ca biserica astepta de aproape 50 de ani sa fie terminata.
Pe data de 27 noiembrie 1921, în sedinta reprezentantei parohiale se decide construirea unei noi case parohiale si definitivarea lucrarilor la biserica, vânzându-se fosta casa parohiala „din cari la noile case parohiale nu se poate folosi nimica”. Pentru realizarea acestui deziderat se aproba si exploatarea „exceptionala” a padurilor bisericii.
În cele din urma problemele se rezolva si se reuseste construirea unei noi case parohiale, a carei receptie se face pe data de 3 iunie 1924. De asemenea, s-a reusit acoperirea bisericii cu tabla zincata si alte lucrari necesare.
Preotul Cornel Otiel intentiona sa sfinteasca biserica în acel an. Astfel, pe data de 18 august 1924 se adreseaza mitropolitului Blajului, Vasile Suciu, subliniind urmatoarele: „Cu ajutorul lui D-zeu si cu multe greutati ajungând sa ne restauram biserica, sa ne edificam noi case parohiale, am avea o foarte mare mângaiere sufleteasca de a Va avea în mijlocul nostru ca sa ne consacrati biserica si asa sa ne-o predati sublimei ei chemari”. Dar mitropolitul îl înstiinteaza ca erau programate alte evenimente pe anul 1924 si sa revina prin luna mai 1925.
Pe data de 1 iunie 1925 preotul Cornel Otiel revine cu o scrisoare-invitatie la mitropolitul Vasile Suciu, propunându-i data de 15 august pentru sfintirea bisericii, de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului. Subliniaza ca în acea zi la Buciumi „totdeauna se aduna popor mult si din mari departari la pelerinaj”.
La câteva zile, pe data de 6 iunie 1925, mitropolitul Vasile Suciu îi raspunde afirmativ, trimitându-i în anexa instructiunile pe care le avea de îndeplinit preotul Otiel pentru consacrarea bisericii. Îl anunta ca intentiona cu acea ocazie sa efectueze si o vizitatiune canonica în parohiile districtului Almas.
Ziua de 15 august 1925 a fost o zi de sarbatoare pentru parohia Buciumi. În presa vremii aparea urmatoare stire: „La Ziua de Sfânta-Marie în fruntasa comuna Buciumi, harnicia poporului si a preotului Cornel Otiel ne-a dat prilej de-o înaltatoare sarbatoare a sfintirii pompoasei biserici de catre Înalt preasfintia Sa Metropolitul de la Blaj Dr. Vasile Suciu. Sarbarea, prin publicul ales adunat, prin asistenta de popor, prin predicele Metropolitului si a canonicului Dr. Ioan Coltor, prin presenta autoritatilor si prin petrecerea de seara a universitarilor români Salajeni, prin admirabilele toasturi – fiecare o perla de oratorie cu fond si temeiu adânc si forma ireprosabila – a ajuns la proportiile unei manifestatiuni grandioase bisericesti si nationale si s-a creat o atmosfera de înfratire româneasca neuitata dintre fratii de doua confesiuni. Duhul dreptatii si al întelegerii crestinesti plana între noi”.

Consillier judetean, presedinte de plasa si vicepresedinte al P.N.T. Salaj

Cornel Otiel s-a implicat activ si în viata politica salajeana interbelica. A facut parte din Partidul National Român, devenit dupa 1926 National-Taranesc. Înaintând în vârsta socrul sau, protopopul Vasile L. Pop, Cornel Otiel a preluat de la acesta postura de lider al românilor din zona Mesesului. În urma decesului socrului sau, survenit la începutul anului 1930, Cornel Otiel a fost numit protopop al tractului Almas, de care apartinea si parohia Buciumi.
În urma alegerilor locale din anul 1930, Cornel Otiel a fost ales consilier judetean si chestor al Consiliului Judetean Salaj, împreuna cu protopopul Valentin Coposu din Bobota.
În urma alegerilor din cadrul organizatiei P.N.T. Salaj, care au avut loc la 11 mai 1931, Cornel Otiel a fost ales în functia de vicepresedinte al organizatiei judetene si membru al Delegatiei Permanente.

Protopop la Abrud, calvarul comunist si sfârsitul nemeritat

În anul 1938, Cornel Otiel s-a transferat în districtul protopopesc al Abrudului, pe aceeasi functie de protopop. A continuat sa faca politica national-taranista pâna în anul 1946, fiind ales ca presedinte de plasa la Abrud.
În anul 1948, în urma desfiintarii cultului greco-catolic a refuzat sa treaca la ortodoxie. A facut-o doar peste un an.
Nu a scapat de teroarea instaurata de regimul comunist, fiind arestat în ziua de 16 august 1952 si condamnat la 24 luni de munca silnica, conform deciziei nr. 1050 a Comisiei M.S.S. constituita în baza H.C.M. nr. 1554 din 22 august 1952 si a deciziei M.A.I. nr. 744 din 25 august 1952, pentru înfiintarea coloniilor de munca, a domiciliilor obligatorii si a batalioanelor de munca.
A fost urmarit permanent si dupa eliberarea din temnitele comuniste, fiind încadrat cu informatori. În arhiva C.N.S.A.S. se afla dosarul de Urmarire Informativa a protopopului Otiel. Era urmarit sub numele de cod „Orban Ioan” pentru trecutul sau politic si religios, precum si pentru unele legaturi pe care le-ar fi întretinut cu Vaticanul.
A trecut la cele vesnice în anul 1975, în Turda, la venerabila vârsta de 88 de ani, într-o nemeritata uitare. Se stingea din viata unul dintre ultimii semnatari ai Marii Uniri, într-o nemeritata uitare.