De la pază subvenţionată de stat, dar neplătită, se trece la pază plătită obligatoriu de proprietarul de pădure.
Nici n-au trecut doi ani de la apariţia noului Cod silvic (Legea nr.46/2008) că Guvernul a şi inceput cioparţirea lui. Codul silvic impune, in forma actuală, acordarea de la bugetul de stat a unor sume anuale pentru gestionarea durabilă a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, dacă suprafaţa proprietăţii forestiere este mai mică sau egală cu 30 de hectare. Asta inseamnă acoperirea costurilor de administrare şi pază a pădurilor private. Aceste costuri, insă, nu au fost plătite niciodată către ocoalele silvice care au asigurat paza şi administrarea pădurilor. Cu toate acestea, printr-un act normativ aprobat recent de Guvern, se stabileşte că executivul nu va mai acoperi costurile de administrare şi pază a pădurilor private şi ii va obliga pe proprietari să işi asume aceste cheltuieli.
Minunea a ajuns in instanţă
Hai să o luăm băbeşte! Fiind introdus in Codul silvic articolul care prevede că proprietarii de păduri private cu suprafeţe sub 30 de hectare nu vor plăti taxe de administrare şi pază către ocoalele silvice, acestea fiind suportate de stat, proprietarii de păduri au aşteptat să se petreacă această…minune. Minunea promisă de lege nu s-a mai intamplat şi atunci proprietarii de păduri au deschis un număr semnificativ de acţiuni in instanţă, pentru a primi alocaţii din buget. Şi-a făcut Guvernul socotelile şi a văzut că nu-i a bună. Spun asta deoarece la ora actuală există circa 500.000 de hectare de pădure in suprafaţă mai mică de 30 de hectare, nepăzită deoarece proprietarii nu au incheiat contracte de servicii silvice motivand că nu au primit bani de la stat. La un cost minim estimativ de 10 euro pe hectar anual, implică un cost total de cinci milioane de euro pe an.
Hai să mutilăm Codul Silvic
Văzand Guvernul ce sumă…fabuloasă ar putea să se risipească din visteria ţării, a zis stop! Adică nu mai acoperim costurile de administrare şi pază a pădurilor private, cu toate că această clauză este prevăzută in Codul Silvic.Şi atunci ce-i de făcut? Dăm o lege de modificare a Codului Silvic prin care eliminăm paragraful cu suportarea cheltuielilor de către stat şi introducem un nou paragraf care să sune aşa: „Persoanele fizice şi juridice, care au in proprietate privată fond forestier vor fi obligate să incheie contracte de administrare sau servicii silvice cu un ocol silvic, dar şi să suporte, in calitate de proprietar, costurile administrării sau serviciilor silvice”. Zis şi făcut.
Ţapul ispăşitor – UE
Totuşi această decizie a Guvernului trebuia motivată intr-un fel sau altul. Nu de alta dar alegerile nu sunt chiar departe. Trebuia găsit un ţap ispăşitor. Uniunea Europeană şi-au zis guvernanţii, că ordinele măicuţei sunt de necontestat. In argumentarea deciziei luate de Guvern de arată că „aceste plăţi de la buget, estimate in prezent la un total de cel puţin cinci milioane de euro anual, contravin normelor Uniunii Europene. Punct. O intrebare, aşa ca să fie. Cand Codul silvic (Legea nr. 46/2008) a trecut pe la Senat, Camera deputaţilor, Cotroceni – pentru promulgare, chiar nimeni din aceste foruri nu cunoştea normele europene? Măi, să fie!

Post Views: 50