Prima linie de apărare
Dragi cititori, știm că se vorbește mult despre război de ceva vreme încoace, despre arme și finanțarea lor, despre alianțe militare și siguranța de a aparține anumitor tabere.
Astăzi, când conflictele militare sunt în plină desfășurare și ne simțim tot mai incapabili în fața răspândirii în lume a unei violențe surde și insensibile la orice impuls de umanitate, să nu ne resemnăm cu prevalența logicii conflictului și a armelor, să nu părăsim speranța și visul metafizic!
Care ar trebui să fie prima linie de apărare pentru noi, în caz de beligeranță? Armata? Desigur, puterea militară este necesară, dar încrederea totală în ea pentru securitate este un dezastru. Dacă oamenii se bazează doar pe arme pentru apărarea lor, vor muri prin arme. ”Pune-ți sabia la loc, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!”, spune Mântuitorul Iisus Christos, în Evanghelia după Matei.
O încredere primară în apărarea militară este ultima soluție a oamenilor neputincioși. Când rațiunea și pasiunile oamenilor văd în forță singura soluție, înseamnă că, credința, deși mărturisită, este pierdută. Noi, oamenii, suntem deja prizonieri prin acest fel de gândire. Ne gândim doar la securitatea personală, la plăceri și libertate, dar, când ne gândim mai mult la interesele lui Dumnezeu, avem infinit mai mult de câștigat.
Prima linie de apărare ar trebui să fie pentru noi o credință vie și adevărată – trăirea sub cupola acestei dominante este singura ancoră de salvare a acestei lumi.
În filmul ”Fără armă în linia întâi (Hacksaw Ridge)”, un film extraordinar, regizat de Mel Gibson, ni se zugrăvește povestea reală a medicului militar și obiector de conștiință, Desmond Doss, care devine erou neașteptat pe câmpul de luptă din Okinawa fără a purta nicio armă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, curajosul Desmond a refuzat să poarte arme datorită principiilor sale creștine, și, paradoxal, dar atât de elocvent, a salvat în acest fel numeroși soldați de la moarte. El s-a îngrijit de unul singur de 75 de răniți, chiar sub focul inamic. A fost decorat cu Medalia de Onoare a Congresului pentru forța morală cu care a înfruntat primejdiile și pentru tăria sa de caracter.
Dragilor, câți dintre noi, în mijlocul imoralităților și conflictelor de tot felul, mai suntem obiectori de conștiință astăzi? Câți avem curajul să spunem: pe aici nu se trece! E ușor să înotăm după cum ne duce apa, dar să nu uităm care este starea peștilor purtați de curenți…
Dacă ne dorim o viață autentică, vie, neîmbătrânită sufletește, să ne întrebăm unde este inima noastră: în prima linie de apărare, cu cei ce luptă, cu cei mânați de o ”visare” mare și reală, cu cei ce cred, cu cei ce speră? Și dacă ne va răspunde inima un clar și nefățarnic ”da”, atunci vom ști că facem parte din singura aristocrație care mai poate transfigura lumea.
Vă invit să reflectăm împreună!
