Preotul Gheorghe Țurcaș a fost urmărit de Securitate pentru că era greco-catolic
În documentarul nostru despre salajenii care au avut de suferit pentru că s-au opus regimului comunist ne-am oprit și la Șimleu Silvaniei, unde am aflat povestea preotului greco-catolic Gheorghe Țurcaș. Nimeni altul decât tatăl primarului PNL de Șimleu, Septimiu Țurcaș. Gheorghe Turcaș este vicarul Silvaniei, cel mai înalt grad în biserica greco-catolică după episcop. Vicariatul Silvania a luat naștere în 1810. În 1948, întreaga biserică greco-catolică a fost trecută în ilegalitate de comuniști. Nu puțini au fost cei care au avut de suferit din cauză că și-au mărturisit credința greco-catolică. Iar tatăl primarului Septimiu Țurcaș a avut din plin parte de persecuții din partea Securității.
Viața alături de colegii preoți turnători
Gheorghe Țurcaș a împlinit pe 3 martie anul acesta 75 de ani. Este de admirat pentru curajul cu care și-a mărturisit credința greco-catolică în anii repercusiunilor comuniste împotriva cultului ce a luat ființă în Transilvania anului 1701. Ne-a povestit cu amănunte fiecare parte din viața lui de după 1980, când Securitatea a început să fie agresivă cu el. Securitatea încerca să-i bage frica în oase. Era urmărit, analizat, pârât.
Țurcaș face dezvăluiri despre faptul că protopopul ortodox din Șimleu Silvaniei, dar și alți preoți ortodocși de la acea vreme erau oamenii Securității. Din șapte informatori care l-au pârât la Securitate, patru erau preoți.
“M-am trezit în 1983 cu Securitatea pe cap. Totul a început într-o zi când văd că intră în curtea parohiei un civil și cu șeful de post din Pericei. Celălalt se prezintă, locotenent colonel Ghiț. I-am invitat înăuntru. Am venit la dumneavoastră să ne ajutați, au spus ei. Apoi i-au zis că e vorba de urmașii lui Maniu, care sun dușmanii țării. Domnul colonel, zic eu, sunt aici de 5 ani, oamenii sunt liniștiți, nu fac politică, merg la CAP. Atunci m-a atacat șeful de post, că sunt unii preoți puși să-i îndemne pe oameni să tacă și să nu spună ce fac. Le-am spus că recunosc că le spun să se iubească, să se respecte, să nu se pârască. Le zic, de fapt, ce doriți de la mine? Vroiau să îi informez ce fac oamnii din sat. Dar preotul este păstor al turmei, misiunea lui se limitează la iubire, la bunătate, celelalte nu sunt atribuțiile preotului. Au ieșit apoi din casă amenințându-mă. Le-am spus fraților mei că dacă o să audă că am fost arestat să știe că sunt nevinovat, iar despre pățania cu securiștii i-am rugat să nu spună familiei. M-a ferit însă Dumnezeu; am credința că Dumnezeu m-a salvat. A durat un timp frica pe care am simțit-o atunci, prin ‘83. Eu în ‘86 m-am mutat în Șimleu prin concurs la parohie. Aici au continuat să mă urmărească cei de la Securitate. Mă turna cel care era în altar zilnic cu mine. Norocul meu a fost că nu am făcut politică. La mine era arhiplină biserica și de aceea mă urmăreau. Când era interzisă religia, eu făceam întâlniri cu tinerii; eram periculos pentru că veneau 80 la sută dintre tinerii biserici la întâlnirile mele. Biserica greco-catolică era desființată, iar eu am făcut teologie ortodoxă. Mi-am făcut datoria pe deplin, de aceea eram urmărit. Am dosarul de la CNSAS acasă. Din șapte oameni care mă turnau, patru erau preoți cu care săvârșeam slujbele religioase. Nu aș fi știut niciodată dacă nu își pierdea odată protopopul un bilețel în altar. Protopopul care era cu mine și-a pierdut un bilețel pe care scria că sunt suspect că am legături clandestine cu greco-catolicii. Îmi reproșa că nu îmi puneam fesul în cap la liturghie, că nu închideam perdeaua. Erau ritualuri pe care nu le respectam și eram suspectat de protopop, care la origine era tot greco-catolic. Se mai scăpa și când era pilit și mai zicea una, alta. Pe el îl cheamă Tăutu Victor. Odată, la o beție mi-a spus că am fost pârât la Securitate pentru că ascultam Europa Liberă în biserica din Bădăcin. Erai suspectat pentru orice în acea vreme. Era într-o duminică prin ‘84 și venise o călugăriță ortodoxă cu un radio casetofon și a zis că vrea să le pună credincioșilor o slujbă. Eu i-am dat voie. Ei, securiștii, credeau că era Europa Liberă și deja din biserică s-a auzit la Securitate, pentru că protopopul era agentul securității. Numele lui conspirativ era Iulian Temistocle. Am avut ocazia să mă răzbun, dar nu am făcut-o. Toți preoții aveau nume consiprative stop_coloana și mă turnau la Securitate. Am avut un coleg la care i-am spus lucruri mai intime, cu familia căruia am fost chiar și în concediu la mare. I-am spus că am două verișoare care erau călugărițe clandestine greco-catolice. M-a turnat la Securitate. Am văzut asta după ‘90 în dosarul de la CNSAS. Preoții erau oamenii Securității. Vreo trei ani mi-a fost frică de ei, de Securitate. Totuși, nu m-au putut acuza de ceva anume decât că am legături clandestine cu Biserica Greco-Catolică, iar pentru atât nu mă puteau aresta. Episcopul de la Oradea mi-a dat brâu roșu. Numai Crucea Patriarhală era mai de sus. Am fost apreciat astfel în comunitate”, ne-a povestit Gheorghe Țurcaș cu tristețea celui care este dezamăgit de semeni.
Opresiunea a continuat și după înlăturarea lui Ceaușescu
Armata l-a scos în ‘90 afară din biserică
Gheorghe Țurcaș ne-a povestit că și după revoluția din 1989 cultul greco-catolic a avut de suferit. În 1990 ortodocșii l-au izgonit cu Armata din biserica greco-catolică din Șimleu Silvaniei. A trebuit să săvârșească programul religios în parcul din Șimleu. Și lumea mergea în parc să-l asculte. Se umplea până la refuz parcul. Din 17 iunie 1990 a slujit în aer liber. A mai slujit câteva duminici în curtea casei în care locuia, apoi în parcul Cetății Bathory. În iarna anului 1990 a slujit în sala de ședințe a primăriei, iar apoi încă 12 ani în Casa de Cultură a orașului Șimleu Silvaniei, unde plătea chirie.
“Am fost scos odată cu armata din biserica, iar apoi am făcut slujbă în parc. Am fost persecutat. Au adus un corp de armată să mențină ordinea. Câțiva tineri din Cehei mă așteptau în fața bisericii să mă bată, dar eu, cu ajutorul băiatului meu, Septimiu, și cu ajutorul actualului preot greco-catolic din Șimleu am ieșit prin spate și am fugit acasă. Asta s-a întâmplat în democrație, în 1990. M-au scos din biserică cu armata în 1990. Am fost persecutat și lumea știe cum făceam predici într-o gheretă în parc. Se umplea parcul. Veneau oamenii să asculte predica. Dar i-am iertat pe toți, pentru că aceasta este menirea preotului, să ierte și să îndemne lumea spre fapte bune”, spune Gheorghe Țurcaș.
Actualul primar al Șimleului a fost în gruparea manistă
De la Gheorghe Turcaș am aflat și că fiul său, Septimiu Țurcaș, acum primar al Șimleului, a făcut parte din gruparea manistă de la Bădăcin, despre activitatea căreia am relatat pe larg în ediția de ieri. Gruparea era condusă de Ioan Pop, cel care a compus imnul lui Iuliu Maniu, și număra 13 membrii. O parte dintre ei au participat în 1986 la comemorarea lui Iuliu Maniu ce a avut loc în curtea casei memoriale din Bădăcin a marelui om politic sălăjean. Cei care au participat au fost spionați de securitate, iar Ioan Pop a fost ridicat în 1987 de securiști, care l-au bătut crunt.
Gheorghe Țurcaș era pe atunci preot în Bădăcin. “Fiul meu, Septimiu, era și el în grupul maniștilor, dar nu a fost cu ei la mormânt atunci, în 1986, pentru că a fost plecat. Bădăcinul era urmărit în mod expres”, spune Gheorghe Țurcaș.
Septimiu Țurcaș a fost cununat în Parcul Cetății,
pentru că nu i s-a permis slujba la biserică
Tatăl lui Septimiu Țurcaș își mai aduce aminte că nu a fost lăsat să-și cunune băiatul în biserică și a fost nevoit să săvârșească slujba în Parcul Cetății, care s-a dovedit neîncăpător pentru cei peste 800 de invitați sosiți la nuntă. “Pe 28 iulie 1990, nu am fost lăsat de ortodocși să-l cunun pe Septimiu în biserica la care eu am muncit enorm. A fost o nuntă mare, peste 800 de invitați. Doar din Bădăcin au venit 500. Toată slujba s-a ținut în aer liber, în Parcul Cetății. Au fost șase preoți, dintre care unul de origine slovacă, care au săvârșit slujba. Asta s-a întâmplat după 89, după ce biserica greco-catolică a fost scoasă din ilegalitate. Nu aveam biserică, țineam slujbele pe unde puteam”, spune Gheorghe Țurcaș.
