Catalogat ca „specific românesc”, „spăcelul cu ciupag” sau „porlog” atestă o formă veche a cămășii femeiești de sărbătoare. Potrivit etnologului de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, dr. Camelia Burghele, porlogul sau ciupagul pe care îl deține în colecție Muzeul zălăuan este atestat în satele de la poalele Meseșului încă de la 1859.

”Cusut prin tehnica <închingăturește pe / peste crețuri> cu <fitău> (bumbac) roșu și negru – cromatică simplă și sobră ce îi atestă vechimea – ciupagul cumpărat de la lelea Floriță de la Fizeș (Sârcă Floare, Fizeș, comuna Sâg – Sălaj) are formă trapezoidală, așa cum <cerea> <curuiala>,adică așa cum necesita croiul simplu al vechii cămăși de pânză în satele ardelenești. De partea lui superioară se prindea gulerul în formă de bentiță, și, de acest guler, în lateralul ciupagului erau adăugate, prin cheițe elegant finisate, cele două mâneci, terminate cu <fodre> și <cipcă>. Tehnica de ornamentare era unitară: în vreme ce ciupagul sau porlogul erau decorate <închingăturește pă crețuri>, bentița ce ținea loc de guler etala o cusătură la fel de măruntă, <închingăturește pă fir>, cu modele și culori similare”, spune Camelia Burghele.

Dificultatea tehnică ridicată, generată de modelul complicat, simetric și bine ordonat, executat peste muchiile crețurilor din materialul extrem de mărunt plisat, conferea o marcă de mare virtuozitate pentru fata care știa să-l coasă. ”Efectul decorativ este maxim și conține, în codul cultural, și marca de identificare: privitorul știa dacă spăcelul este al fetei nemăritate (și atunci predominau motivele cusute cu fitău roșu) sau al mamei ori bunicii (cusut cu mai mult negru), așa cum este și cel păstrat în colecția de etnografie a Muzeului din Zalău”, precizează etnologul zălăuan.

Așadar, vorbim despre o piesă arhaică și dificil de recuperat din teren, cu o poveste comună cu (chiar) destinul feminin. ”Ne-o putem imagina pe <fata fecioară> stând, la lumina lămpii, cu ciupagul pe genunchi, străduindu-se să-l coasă cât mai frumos și cât mai clar, conștientă că îndemânarea, hărnicia și ingeniozitatea îi vor conferi un plus de valoare în fața feciorului ce-i era drag și, poate, chiar vor suplini lipsa pământului, dacă era săracă”, mai spune Camelia Burghele.

Post Views: 119