Povești din patrimoniul sălăjean: darurile feciorilor maghiari, la Deja

 

Poveștile de dragoste suscită interes în orice vreme.

Pornind de la pretextul Dragobetelui, pe care o parte a țării l-a sărbătorit în  ziua de 24 februarie a fiecărui an, am vrut să vedem și povești vechi locale care au supraviețuit în timp.

Din păcate, nu beneficiem de o literatură veche locală, însă compensăm prin imaginație și pornim de la obiecte de patrimoniu care au rezistat și care sugerează reușite ale amorului.

Daruri ale iubirii

Etnograful Olimpia Mureșan de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău ne povestește despre un obicei al feciorilor maghiari de pe Valea Sălajului.

”La maghiarii din satele de pe Valea Sălajului,Deja, Doba, Verveghiu, până prin 1945, era cunoscut obiceiul ca feciorii să ofere fetei alese piese din industria casnică textilă sau obiecte mai mici de uz gospodăresc. Furcile erau obiectele dăruite cel mai des, dar şi durgalăul (mângalăul) sau maiul pentru rufe, vârtelniţă, sucală, tindeica sau lopăţică pentru curăţat sapa sau aluatul de pe covată. Aceste obiecte pe care feciorii le făceau şi le dădeau în dar fetelor în preajma Crăciunului sunt mai mult decât simple cadouri, sunt mărturii de dragoste şi semnul cunoscut de comunitate, al obligaţiei pe care şi-l asumă unul faţă de celălalt. Dacă între timp tinerii se supărau îşi înapoiau reciproc cadourile. De multe ori feciorul ştergea numele fetei de pe obiectele de lemn pe care le dădea apoi fie surorii, fie unei noi drăguţe”, spune Olimpia Mureașan.

”Să trăiască Debreczeni Rebeka”

Poveștile de dragoste de pe Valea Sălajului răzbat în timp tocmai prin aceste daruri care s-au păstrat în familii și au ajuns în patrimoniul Muzeului.

”Am ales două piese foarte valoroase: una din 1897 și alta din 1961, foarte frumos decorate și inscripționate”, mai spune Olimpia Mureșan.

Un durgalău vechi de 61 de ani, frumos ornamentat, conține și un mesaj detaliat din care aflăm că un fecior din zona Văii Sălajului, căruia îi știm doar inițialele, H.J., o iubea foarte mult pe Molnar Lenke. Durgalăul este o adevărată operă de artă țărănească în lemn, atât ca lucrătură, cât și ca mesaj: ”În fiecare minut mă gândesc la tine, inima mea bate doar pentru tine. Pentru tine trăiesc, pentru tine mor. Doar cu tine voi fi fericit, cu dragoste ți-am făcut pentru tine Molnar Lenke. H.J.”.

Un alt obiect artizanal, dar mult mai vechi, ne dezvăluie după 125 de ani că Debreczeni Rebeka era foarte tare iubită de alesul ei.

”Éljen Debreczeni Rebeka 1897”, adică ”Să trăiască Debreczeni Rebeka” este mesajul încrustat în lemn care ajunge la noi, din anul 1897.