Calendarul bizantin și latin ne invită astăzi să-l cunoaștem mai bine pe sfântul profet Osea, o personalitate misterioasă și fascinantă a Vechiului Testament.

Osea înseamnă în ebraică ”Dumnezeu mântuiește”, numele său având un înțeles grăitor pentru că viața acestui profet a exprimat și a transmis întristarea și suferința lui Dumnezeu față de erorile poporului ales.

Relația lui Dumnezeu cu poporul ales în perioada Vechiului Testament a fost aparte într-un mod în care noi, oamenii lumii moderne îl înțelegem mai greu. Legământul lui Dumnezeu cu poporul Său a fost un legământ marital, de aceea fidelitatea a fost un concept cheie prin care stă la baza acestei legături sacre.

De multe ori, poporul ales a luat-o pe căile idolatriei, făcându-și alți dumnezei și slujindu-le lor. Adulterul a fost pedepsit de Dumnezeu, iar pedeapsa și chemarea la convertire au fost comunicate prin profeți.

Ca să exprime prin viața lui ceea ce Dumnezeu simte cu privire la poporul ales, Osea a luat în căsătorie o femeie prostituată. El a reliefat trădarea poporului israelian față de Dumnezeu și a făcut-o în chip tulburător: „Ascultați cuvântul Domnului, voi, copii ai lui Israel, că Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului, că nu mai este credință, nici iubire, nici cunoaștere de Dumnezeu în țară. Toți jură strâmb, mint, ucid, fură și sunt desfrânați; săvârșesc fapte silnice, iar sângele vărsat curge peste sânge.”

Totodată, în cartea profetului Osea găsim promisiunea care se va împlini odată cu Iisus Christos. „Din stăpânirea locuinței morților îi voi izbăvi și de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruința ta? Unde-ți sunt chinurile tale?” Și iarăși scrie despre căutarea lui Dumnezeu la vreme de suferință că „după două zile din nou ne va da viață, iar în ziua a treia ne va ridica iarăși și vom trăi în fața Lui. Să-L cunoaștem, să ne sârguim să cunoaștem cine este Domnul! Venirea Lui este sigură ca ivirea zorilor.”

Osea a murit la adânci bătrâneți, cu 822 de ani înainte de nașterea lui Christos. Cuvintele și viața lui sunt stâlpi de lumină care stau mărturie peste veacuri, deslușindu-ne înțelesurile, interpelându-ne și indicându-ne parcursul salvator.