Ziua bună, dragi cititori!
Astăzi începe Postul Paștelui, supranumit și Postul Mare sau, în vechime, cunoscut sub numele de Quadragesima, adică Patruzecime. Acest post este o pregătire sufletească pentru Sărbătoarea Învierii Domnului, ce va avea loc la data de 24 aprilie.
Acesta este cel mai lung și aspru post dintre toate celelalte posturi ale anului. De ce patruzeci de zile de post? Cifra nu este deloc întâmplătoare în tipologia rânduielilor lui Dumnezeu.
După patruzeci de zile de Potop, Dumnezeu a înnoit lumea prin dreptul Noe. După ce a postit patruzeci de zile Moise l-a văzut pe Dumnezeu pe muntele Sinai și a primit Tablele Legii. După ce, timp de patruzeci de zile Ilie și-a curățit sufletul prin post, el a fost învrednicit să-l vadă pe Dumnezeu în peștera din muntele Horeb. Iisus Hristos a postit patruzeci de zile în deșert după care a înfruntat cu succes cele trei ispitiri ale diavolului.
În aceasta perioadă a Postului Mare suntem chemați și noi la o transfigurare sufletească. Este un timp necesar pentru a lupta cu noi înșine, pentru a ne schimba viața și mentalitatea. Este un timp necesar pentru regăsire și îndreptare, pentru renașterea speranței și, mai ales, pentru învierea sufletului.
De ce postim?
Majoritatea cunoaștem că, dincolo de însemnătatea religioasă, postul este o perioadă în care se produc multe transformări fizice benefice, recunoscute de către comunitatea medicală. Acesta este un lucru important și de folos, dar nu esențialul.
Postim pentru a recupera raiul pierdut. Postim pentru a ne reîntâlni cu gustul adevăratelor origini. Postim pentru a ne desprinde de hrana materială de care ne-am alipit pătimași și pentru a spori hrana lăuntrică. Postim pentru a transforma aceast atașament dependent de lume într-o formă autentică de compasiune și caritate.
Și, mai ales, scopul esențial al postului ar trebui să fie acela de a ne pregăti pentru o întalnire directă cu Dumnezeu.
De-a lungul istoriei, postul și rugăciunea au avut un impact deosebit asupra vieții. Aceste discipline spirituale nu sunt o inovație dar au fost neglijate de oameni în ultimele decenii. Ele și-au pierdut semnificația pentru că oamenii și-au pierdut ancora credinței.
Vă invit să readucem în viața noastră aceste practici și să le aprofundăm sensul.