Postul

De regulă, prin post inţelegem o reţinere, o infranare totală sau parţială, in mod voluntar, de la orice mincare sau de la anumite feluri de mincare şi băuturi, pe o anumită perioadă. Din paginile Sfintei Scripturi şi din Scrierile Sfinţilor Părinţi aflăm că postul nu trebuie să fie numai o reţinere de la unele alimente, ci dimpotrivă, el presupune, in primul rand, o innoire sufletească, o infranare de la fapte rele sau nevrednice de numele sau calitatea de creştin. Deci porunca postului are in vedere nu numai trupul, ci mai cu seamă sufletul. Postul trebuie să fie un mijloc de fortificare a voinţei, de intărire a celor slabi in credinţă, de indreptare a celor rătăciţi, de căinţă şi de părere de rău pentru faptele rele pe care le-am săvarşit, de smerenie, de rugăciune mai stăruitare şi, in chip deosebit, de iertare a semenilor noştri. Sensul adevărat al postului nu este unul medical sau culinar, ci unul spiritual. Iar sensul spiritual al postului nu constă numai in faptul că postul e un exerciţiu prin care se intăreşte voinţa şi işi arată stăpanirea asupra poftelor noastre, ci mai mult: postul este o jertfă liber acceptată din iubire faţă de Dumnezeu. şi cel ce iubeşte pe Dumnezeu se bucură că poate aduce această jertfă; şi cel ce iubeste pe Dumnezeu „nu se arată oamenilor că posteşte”(Matei 6,16), ci lumii ii arată doar bucuria ce izvorăşte din post. Că e intotdeauna o bucurie să faci un sacrificiu cat de mic pentru persoana pe care o iubeşti, pentru Dumnezeu care „e iubire” (1 Ioan 4,5). In fond, insă, acest sacrificiu pentru Dumnezeu e izvor de haruri nepreţuite pentru fiecare ostenitor. Postul e infranarea tuturor poftelor, tuturor simţirilor şi impulsiunilor trupeşti, pentru ca să poţi să auzi pe Dumnezeu, să poţi simţi pe Dumnezeu in inima ta. Tot aşa, cum vei auzi vocea lui Dumnezeu- adevăratul Prieten al nostru- in infernalul zgomot al poftelor şi patimilor descătuşate? Cum vei auzi vocea lui Dumnezeu cand in sufletul tău bantuie vijelia ispitelor, plăcerilor şi păcatelor? Fă linişte in viaţa ta: opreşte strigarea poftelor, porunceşte patimilor să tacă, stinge aprinderea plăcerilor, stăvileşte risipirea gandurilor şi răvăşirea simţurilor, priveghează simţirile inimii şi hotărarile voinţei-fă linişte in trupul şi in sufletul tău, şi in tăcerea aceasta, realizată prin infranarea tuturor poftelor, ascultă vocea Prietenului tău, ascultă vocea lui Dumnezeu. Acesta este postul: un proces de purificare a trupului şi a sufletului, pentru ca in fiinţa noastră să sălăşluiască Dumnezeu.