Poetul din redactie Viorel Varga

Il avem printre noi pe Viorel Varga, care astazi implineste 64 de ani. Noi il avem in redactie, iar salajenii il au in fiecare zi in paginile ziarului Graiul Salajului de 24 de ani. Ne mandrim cu el, din toate motivele. Viorel Varga este poet, prozator si jurnalist. Dovada profesionalismului este incontestabila, indiferent de genurile pe care le-a abordat. Sunt putini oamenii care au in ei geniul care ii face capabili sa transmita cu forta coplesitoare mesajul, concentrat, cu impact. Sunt oamenii care fac diferenta intre arta si comun. Fiecare dintre noi suntem universul pe care il putem cuprinde. Viorel Varga cuprinde prin puterea de a observa, prin complexitatea mediului in care s-a format, alaturi de nume mari ale literaturii, si prin puterea de a transmite, un uni-vers plin de elemente care multora dintre noi nu ne sunt la indemana. Un univers ce ne este accesibil gratie autorului pe care-l avem langa noi. Ii simtim usor autenticitatea care face diferenta intre valoare si asa-zisii autori ce bajbaie fara sansa in cautarea ta-lentului, fara macar sa se apropie de granita artei, cu toate ca sunt promovati din interese lumesti. Trebuie sa aratam si sa subliniem aceasta diferenta. Avem in pagina de fata cateva din poeziile pe care Viorel Varga le-a scris in ultima perioada si care nu sunt cuprinse in volumele publicate.
D. Munteanu

Du-ma acasa
Umarul tau drept e izvor de-ntuneric,
umarul tau stang nascator e de zori,
nici n-apuc sa-i sarut pe-amandoi
ca cerurile toate-s cuprinse de fiori.

Pe crucea iubirii nu-i nici un rastignit,
doar umerii tai rabda precum cei doi talhari
si mi se face-un dor imens de ei
ca la hingheri de caini comunitari.

Hai du-ma acasa de la „Giorgio”, du-ma
ca nu mai este vin si nici nu-i coapta via,
du-ma acasa, du-ma s-ascult
cum la fereastra-mi bate vesnicia.
                       ***
Capat de poveste
Povestea a inceput cam asa:
prea ne-am asezat sufletele
unul langa altul, uneori prea mult la dreapta,
alteori prea mult la stanga,
parca am fi fost doua mere
care sarutau tarana
cu un fel de vinovatie tolerata.

Si acum, hai ajuta-ma sa uit primavara
noastra, cand plantai copaci
in care sa-si faca ingerii cuibul,
sa uit stelele verii impartasite frateste:
una tie, una mie
sa uit inserarile umede ale toamnei,
ajuta-ma sa uit zapezile timide
si niciodata imaculate
sau hai ajuta-ma sa nu uit nimic.
                  ***
Echilibrul fragil
Chiar si in mijlocul fericirii
poti aluneca pe o coaja de lubenita,
numai dragostea ta
mai face posibil echilibrul sufletului meu
ca nu cumva sa alunec
in viata asta in care
doar de disperare suntem iubiti.
 
Cata asteptare…
 O aripa uitata-ntr-un vazduh prea crud
 Aminte imi aduce de amagiri sublime,
 Nu sunt carari ca sa ajung la tine,
 Abrupt si inutil tanjesc sa te aud

 Trecutele oglinzi ne mai vegheaza inca,
 E timpul cand toti caii imi pasc prin amintiri
 Iar iepele naive viseaza la nuntiri
 Uitand ca si nisipul ravneste ‘nalta stanca.
stop_coloana
 Bat clopote si-aripa inca doare,
 Eu nu pot sa o vindec, e tarziu
 Se va mai naste-n suflet un pustiu
 Cata asteptare, cata asteptare…
                   ***
Si totusi…
Ce lunga-i Saptamana acestor patimi, parca
de-o vesnicie tine si-o sa dureze inca
pana vei invia dintr-un poem tarziu
si ingerii vor inceta sa planga.

Giulgiul e rupt si totusi daca pleci
n-ai sa te-nalti, ca aripile-s frante,
doar bufnite si huhurezi in raiul
inchipuirii tale o sa-ti cante.

E Saptamana patimilor si
ca doi actori destinu-l dramuim
hai, mai ramai, e-aproape miezul noptii,
si frange painea-ntr-un pocal si cu vin.
                   ***
Marturisire
Mi-e dor de tine si-nca n-ai plecat,
e invers dorul, cand imi esti aproape
ma mistui si ma rog ca intre noi
sa se reverse tulburele ape

Si totusi daca vei uita c-am fost
si lord si cersetor de vesnicie
sa-si uita dreapta ta destoinicia ei
si pururi dorul meu sa te sfasie

Opera literara
Trecere  1971- Editura Eminescu
Niciodata departe 1976 – Editura Albatros
Fericit cel care 1978 – Editura Albatros
Aproape destin 1987 – Editura Eminescu
O varsta a florilor 1987 – Editura Ion Creanga

A publicat versuri, proza, cronici literare in cele mai importante reviste de cultura din tara: Viata Romaneasca, Romania literara, Luceafarul, Contemporanul, Familia, Tribuna, Steaua, Convorbiri literare etc. A fost tradus in limba rusa si in limba sarba.

Aprecieri critice
„Viorel Varga incearca sa recupereze sensul de baza al sintagmei cliseizate. Surprinde tocmai seriozitatea cu care este tratata muzica si poezia.”
Nicolae Manolescu – Romania literara

„Dragostea pentru plaiurile natale, sentimentul puternic de apartenenta la spatiul de formare, cu miturile si datinile sale, intretin o stare euforica, transmisa parca prin toate simturile. Toposul poate fi considerat eternul spatiu mioritic, iar versurile lui Viorel Varga se inscriu pe linia liricii lui Lucian Blaga sau a lui Ioan Alexandru.”
Ana Blandiana – Amfiteatru

„Al treilea volum al lui Viorel Varga debuteaza cu un ciclu de versuri pe scheletul caruia se incheaga o poezie a traditionalului si in care discursul liric functioneaza simbolic cu cel prozaic.”
Ov. S. Crohmalniceanu – Romania literara

„Erosul, adesea prezent in poezia lui Viorel Varga, are insemnele unei iubiri diafane. Uneori se intrevede freamatul adolescentin al ruperii de trecut, de lumea copilariei si maturizarea prin cautarea de sine. Aceasta contradictie launtrica este sugerata si de opozitia dintre satul luminos si orasul sumbru”
Dan Cristea – Luceafarul