Despre razboi stim cate ceva din carti sau de la televizor. Doisprezece salajeni stiu insa din proprie experienta ce inseamna conflictul armat. Au participat la 16 misiuni internationale.
Alti sase militari din Zalau au plecat si ei in toamna in Orientul Mijlociu.
Multi dintre noi nu stiu ce inseamna armata, iar unii au vazut militari doar la televizor sau la vreo parada militara. Putina lume stie ca Zalaul are militari in teatrele de operatiuni din strainatate. Incepand cu anul 2005, 12 cadre militare de la Batalionul 317 Logistic “Voievodul Gelu” Zalau au participat la 16 misiuni internationale, pentru sprijinul pacii si asistenta umanitara. Alti sase militari din Zalau urmeaza sa plece in toamna in teatrele de operatiuni din Orientul Mijlociu. Momentan, acestia se pregatesc alaturi de unitatile care vor fi detasate in focul desertului.
In exclusivitate pentru Graiul Salajului, doi ofiteri zalauani, intorsi din Irak si Afganistan, vor explica in ce consta viata unui militar pe campul de lupta al desertului.
Doua misiuni – doua provocari
Capitanul Bendea Gheorghe a parti-cipat pana in prezent la doua misiuni internationale. Prima a fost in perioada iulie 2007 – ianuarie 2008 in Kosovo, unde sprijinea eforturile armatei locale pentru reconstructie din punctul de vedere al infrastructurii si pentru a stavili demonstratiile. Cea de-a doua, si mult mai dificila, a fost intre lunile mai si noiembrie 2009, in Afganistan, unde a facut parte dintr-o echipa care instruia o unitate militara de afgani pentru a putea participa si acestia la misiuni. Atat in Kosovo, cat si in Afganistan a beneficiat de tehnica coalitiei militare. In afara de imbracamintea si armamentul romanesc, toti beneficiau de echipament american.
Multora le este frica sa plece in razboi. Pentru capitanul Bendea a reprezentat o provocare. “Cand m-am hotarat sa plec in prima misiune, in Kosovo, am pornit de la premisa ca am suficienta tarie de caracter ca sa pot pleca. De asemenea, ii invidiam pe colegii care erau deja acolo. Am realizat ca fac un pas important in ceea ce priveste cariera mea militara. Si de ce sa nu recunosc, avantajul material a constituit un stimulent”, a afirmat acesta. Dupa prima misiune, familia nu a fost de acord ca tatal sa mai plece in afara tarii. Militarul a spus familiei ca are de dat niste teste, si nu ca pleaca la selectia pentru Afganistan. Pana la urma i-a pus in fata faptului implinit, cand nu mai avea cale de intoarcere.

O ZI DIN VIATA UNUI MILITAR
Dupa micul dejun, la ora locala 6:45, se transmit prin statia radio ultimele detalii privind constituirea coloanei de mars si a deplasarii. O jumatate de ora mai tarziu are loc sedinta dinaintea plecarii in misiune si ordinul sefului de coloana de a incepe deplasarea. Scopul misiunii era de patrulare, cercetare, observare a principalelor cai de comunicatii si intalniri cu liderii locali pentru distribuirea de alimente. Termometrele indica deja 38 de grade Celsius, capitanul Bendea era la postul ochitorului de la mitraliera unuia dintre blindate. Convoiul ajunge la ora 15:35, fara a fi intampinat probleme pe drum, in localitatea Navy Passay. Dupa distribuirea de alimente populatiei, militarii parasesc locatia spre o noua destinatie: Zama Kalay, in apropierea careia vor petrece noaptea. Este ora 19:15. Coloana de blindate ajunge la destinatie si incep pregatirile pentru amenajarea locului de odihna, realizandu-se un dispozitiv de paza si siguranta. S-a scurs o zi din cele nenumarate ale misiuni.

BOTEZUL FOCULUI
Prima seara de pericol in Afganistan a reprezentat un moment tragi-comic. “Prima data cand am auzit o rafala de mitraliera a fost la miezul noptii. Prin radio eram anuntati ca exista posibilitatea ca 180 de talibani sa ne atace baza. Dupa a doua rafala de mitraliera, am stiut ca suntem atacati. De fapt era un membru al Politiei Afgane, care consumase hasis si avea impresia ca vede talibani”, ne-a spus capitanul din Zalau.
Medic in Irak
Capitanul in rezerva, doctor Oros Claudia a fost detasata la baza Camp Bocca din Irak, in perioada iunie – decembrie 2007. Alaturi de o echipa profesionista de medici americani a asigurat ingrijiri medicale atat pentru soldatii coalitiei, cat si pentru populatia bastinasa. Pentru ca nu erau suficienti, s-a solicitat trimiterea din tara a mai multor medici. Nimeni nu a vrut sa se ofere, in afara de ofiterul Oros. Familia a fost uimita de decizia mamei de a pleca sase luni departe de casa, tocmai in mijlocul razboiului. Teama din randul membrilor familiei nu a fost un argument hotarator pentru a schimba decizia medicului de a pleca in Irak.
Zece militari romani aflati in baza Camp Bocca s-au aflat sub comanda medicului Oros Claudia, singurul ofiter din baza. Pe toata durata sederii lor acolo, romanii au beneficiat de sprijinul armatei americane, in tot ceea ce inseamna logistica si resurse umane. “Conditiile au fost foarte bune, am avut parte de acelasi echipament ca si americanii. Nu avem ce reprosa”, ne-a spus doamna doctor.

ATACURI CU MORTIERE
Perioada petrecuta departe de casa, ar fi fost mult mai frumoasa daca in acea baza militara, in prezent desfiintata, nu se mai aflau si cateva mii de insurgenti irakieni, retinuti in vederea prezentarii lor in fata instantelor de judecata, fiind considerati teroristi. Acestia organizau periodic revolte, aruncau cu pietre, spargand tot ce puteau. Pe langa revoltele celor retinuti, pericolul statea la panda. La interval de cateva saptamani, insurgentii organizau atacuri cu mortiere asupra bazei, cu scopul de a crea panica in randul soldatilor, pagube si raniti.

“VA MULTUMIM CA SUNTETI AICI”
“O amintire a perioadei petrecute in Irak, este desertul torid, cu temperaturi de 70 de grade Celsius ziua si 30 de grade Celsius noaptea, motiv pentru care programul la spital era doar de noapte. Totusi, cea mai frumoasa si inedita amintire ramane momentul in care am avut ocazia sa mi se multumeasca de catre irakieni ca sunt acolo si ca se vor ruga la Dumnezeul lor pentru mine, asta in conditiile de tensiune dintre irakieni si americani”, ne-a mai spus medicul Oros.
Romanii – mai sufletisti ca si americanii
Dupa contactele cu populatia din acele locuri, atat doamna doctor Oros, cat si capitanul Bendea au confirmat faptul ca soldatii romani sunt mai bine primiti de catre irakieni si afgani, in comparatie cu cei americani. “Cand auzeau ca vor fi ingrijiti de un medic roman, irakienii aplaudau si strigau “Romania, Romania”, eram mult mai apropiati de ei, ii tratam la fel ca si pe ceilalti”, a afirmat medicul zalauan.

Post Views: 73