Platiti sa ne complice existenta
Aproape zilnic vine la redactie sau ne suna cate un cetatean sa ne povesteasca cum functionarii din institutiile publice locale ii poarta de la unul la altul, ba pentru o taxa, pentru ca nu stiu care trebuie sa o incaseze, ba pentru o hartogarie, ca nu se stie cine trebuie sa elibereze documentul. Pentru ca nu stiu legile, pentru ca nu vor, pentru ca nu se sinchisesc sa verifice, pentru ca „fac oricum prea mult pentru cat castig”…
O doamna a avut nevoie sa plateasca un timbru si a venit la redactie, cu ochii in lacrimi si buimacita de nervi, dupa ce a fost trimisa de la un ghiseu la altul pentru ca nimeni nu voia sa-i incaseze o taxa de timbru judiciar pe motiv ca „nu e competenta lor”. Un alt cetatean, plecat de mult din tara, si-a cumparat o masina, pe care a dorit sa o inregistreze, sa plateasca impozit pentru ea, chiar daca o tine in garaj si nu doreste sa o inscrie pana anul viitor cand revine in tara. Politia i-a spus sa mearga la primarie, primaria sa mearga la politie, ba ca ii trebe o adeverinta cum ca fostul proprietar a platit impozitul, dar sa mai aduca o data aceeasi dovada la finele anului, chiar daca impozitul il incasau ei pe a doua parte a anului. Ulterior, s-a dovedit ca nu-i mai trebuie ultimul document, dar pentru a stop_coloanaafla asta a mai batut la cateva usi. Sunt doar ultimele doua exemple care mi-au venit in minte. Se perpetueaza acelasi obicei mostenit din comunism, lipsa de responsabilitate a celor care-si incaseaza lunar salariul de la stat. Deviza „timpul trece, leafa merge” functioneaza. Pentru ca nimeni nu-i trage la raspundere pentru incompetenta si lipsa de responsabilitate de care dau dovada.
Omul de rand plateste zeci de taxe lunare si nu are parte de serviciile si respectul celor pe care practic ii plateste. Niste prieteni plecati de cativa ani in strainatate, care vin periodic in vacanta in tara, se plang mereu ca in Romania intampina dificultati la orice pas, cand e vorba de functionarii statului. Asta nu se intampla in strainatate, imi spun ei. Acolo cetatenii traiesc relaxati si statul nu le complica existenta.
