Redacția
Taranul roman a fost calul de bataie de joc al nelegiuitilor adusi de vanturi si al cozilor de topor trandave si tradatoare. Taranii, izbiti de toti peretii acelei apocaliptice si parca interminabile nopti bolsevice, haituiti in spatiul fricii, foamei si frigului, deposedati de fireasca si stramoseasca legatura cu pamantul, cu proprietatea au umplut inchisorile, lagarele de munca silnica si coloanele de deportati, chinurile tuturor ingrozind istoria. Cei ramasi asa-zis liberi s-au inchis in sine ca intr-un lacat, apucand calea codrilor si periferia urbelor. Satul romanesc in care s-a nascut vesnicia, cum spunea Blaga, satul generator de neam si patrimoniu spiritual national, desfigurat de intovarasiri si CAP-uri, de netrebnicii navaliti din subistorie, fusese propus dezafectarii. Taranii umiliti si saraciti intr-o tara apasata de jafuri si-au asezat cu grija costumul national pe fundul ladoaielor, lasandu-si copilasii pe seama nevestelor ale caror sape rascoleau cat e ziua de lunga tarina pe o remuneratie de batjocura. De aceea, trebuie spus repetat si invatat de catre generatiile tinere de azi si generatiile care vin ca, in martiologiul poporului roman, taranii au inscris jertfe, care se unesc, cele de pe fronturile de est si vest, precum si cele din lagarele siberiene, ca holocaustul rosu, pentru taranul roman, are chipul marilor de lacrimi si al raurilor de sange. Si asta nu trebuie uitat!
