Dragi cititori, panorama omenescului smulge progresiv din fondul său tot ceea ce se referă la efort și sacrificiu, neînțelegând gravitatea acestei abordări. Atunci când lipsește acest alfabet al vieții, sănătatea noastră psihică și sufletească se atrofiază. Lupta pentru disciplinarea noastră se numește asceză, iar ca sprijin și imbold în această direcție calendarul bizantin ni-l propune astăzi ca model pe Sfântul Petru Antonitul, un maestru al disciplinei lăuntrice, pentru că din interior pornește totul.

Petru Antonitul a fost primul pustnic care s-a stabilit în Muntele Athos. El a trăit în secolul al VIII-lea și a fost inițial un militar grec în armata bizantină. În urma unui război, a fost luat prizonier dar a reușit să evadeze, iar mai apoi a călătorit la Roma pentru a-și îndeplini promisiunea făcută lui Dumnezeu că se va călugări după ce va scăpa din captivitate.

În urma îmbrăcării hainei monahale, Petru s-a rugat să fie îndrumat către un loc în care să-și petreacă sihăstria și a avut o viziune în care Fecioara Maria l-a sfătuit să meargă la Muntele Athos. Aici a trăit ca pustnic, în condiții extrem de austere și primejdioase, timp de 53 de ani.

Dragilor, efortul și renunțarea ar trebui să fie o condiție necesară a vieții noastre. Omul degenerează când își satisface complet poftele și când se deprinde cu acest circuit actual al satisfacției imediate. Suntem oare pregătiți să vedem cum confortul este o ispită a epocii moderne și cum fetișul prosperității materiale va trebui dat la o parte în favoarea unui ideal mai auster? Dacă, cu ajutorul harului divin, vom exersa disciplina renunțării, atunci nu vom risca să cădem în etajele cele mai întunecate ale firii.

Viața lui Petru Antonitul să ne fie garanție fără echivoc că, prin puterea lui Dumnezeu, spiritul este suveran bicisniciilor trupești.

Post Views: 27