Am vazut la televizor un spectacol halucinant: la Dabuleni, acea localitate unde pepenarii l-au ales senator pe Geoana pe vremea cand se visa presedinte, oamenii aruncau pepenii la gunoi, dupa ce s-a constatat ca, pana si pentru hranit animalele, tot sunt prea multi. Pepenii s-au cam facut peste tot si se gasesc din belsug. In pietele din sud au ajuns la 50 de bani kilogramul. La noi un leu, jumatate cat anul trecut pe vremea asta. Rosiile tin si ele aproape de pretul pepenilor, vinetele la fel. De altfel, Guvernul a tras repede spuza pe turta sa, aratand ca scaderea vertiginoasa a preturilor la alimente ne-a propulsat pe orbita cresterii economice, cam cu 0,1 la suta, atat cat este nevoie sa fim numai in recesiune, nu in criza. Discursul prinde la cei care n-au aflat ca, in cosul zilnic nu atarna atat pepenii si rosiile, cat atarna gigocaloria si kilowatul, scumpite dintotdeauna vara, atunci cand nu bagam de seama, din motive de canicula, si platile iarna, cand n-avem incotro, din motive de viscol. L-am auzit pe ministrul Agriculturii vorbind la televizor despre productia de grau din acest an: este excedentara. O spunea cu atata mandrie patriotica, de parca a plouat la timp datorita efortului premierului Boc si n-a fost seceta, pentru ca s-a opus ministerul, la cererea coalitiei si cu acordul sindicatelor. Acum, exportam graul cules. Nu stiu care e rolul Ministerului Agriculturii in acest joc. Daca a facut ceva pentru cei cu graul, ma mira de ce n-a facut si pentru cei cu pepenii, pentru ca la ora actuala importam pepeni din Grecia si Spania. Iar daca totul e numai chestie de initiativa privata, ma intreb la ce foloseste sa avem minister, agentii, asociatii, federatii si tot ce mai exista pentru pus umarul cand exportam grau si nu exista pentru miscat un deget, cand am putea exporta, de pilda, chiar si pepeni.