Inceputul noului an scolar este prilej de bucurie si emotie pentru elevi, parinti si cadre didactice, dar si de constientizarea valorii educatiei autentice in viata copiilor si tinerilor. De-acum va fi mai putin timp de joaca si mai mult pentru invatat. Grijile parintilor sporesc, dar si grijile dascalilor.
Ieri, la festivitatile de deschidere a noului an scolar s-a vorbit despre rolul scolii in formarea personalitatii copilului, despre succesele care au fost si care o sa vina, despre conditiile minunate pe care le au elevii in unitatile de invatamant.
Am participat ieri la momentul festiv prilejuit de deschiderea noului an scolar la Liceul Pedagogic „Gheorghe Sincai” din Zalau. Bucurie, emotii, flori, revederi duioase. Profesoara Carmen Ardelean, directorul liceului a vorbit cu atata entuziasm despre unitatea de invatamant pe care o conduce, despre realizari si succese, dar n-a suflat un cuvintel despre problemele care inca asteapta sa fie rezolvate. Culmea, niciun oficial din Inspectorat sau din Primaria Zalau nu a fost prezent la eveniment. O fi un semn?
Drum pe jumatate asfaltat
O parte din aleile din incinta liceului nu sunt asfaltate. Constructorul a turnat un strat de asfalt, atat cat i-a ajuns materialul apoi a abandonat lucrarea. Tocmai pe o portiune in panta unde griblura este imprastiata de rotile masinilor care circula prin incinta. Cand ploua noroaiele sunt la ele acasa. Poate in acest an scolar se vor gasi fonduri si pentru finalizarea lucrarii. Nu de alta dar e o cale de acces prea importanta ca sa fie vitregita de asfalt. Si culmea, a fost realizata in aceasta vara ca o noua cale de acces dinspre strada Closca spre curtea liceului.
Fiare vechi aruncate ala-n dala
În alta parte a incintei, mai exact intre cantina si corpul B, stau dosite zeci de schelete de banci, care oricum puteau fi valorificate ca fier vechi. Ba si o tabla care pare utilizabila sta abandonata aici. Vazandu-ne, cativa sobolani s-au simtit deranjati de prezenta noastra si s-au retras printre fiarele ruginite.
La cantina va uram „pofta buna” cu miros de dejectii
Vis a vis de catina, la vreo 10 metri de la intrare din spate pe unde se aduce marfa sunt amplasate mai multe containere ale sociatatii de salubrizare AVE pentru depozitarea deseurilor menajere. În spatele containerelor se afla cateva gospodarii. Unii dintre proprietari detin animale, pasari de curte ‘n special. Mizeria facuta de acestea se scurge incet si ireversibil catre cantina. Mirosurile pestilentiale iti taie toata pofta de mancare. stop_coloana
Magazia de alimente – un buncar insalubru
La cativa metri de cantina si de containerele AVE este situata magazia de depozitare a alimentelor. Este asemanatoare unui buncar insalubru. Tencuiala cazuta, geamuri sparte, conditii precare. Aici se tin in dezordine saci cu cartofi, ladite cu ceapa, muraturi. Nu stiu daca sobolanii pe care i-am vazut printre scheletele bancilor aruncate viziteaza si magazia de alimente, dar cand foamea ii razbeste este posibil.
Marturii ale unui boschetar care
traieste in aceiasi curte cu elevii
De vreo cativa ani buni, un om al strazii isi petrece ziulica, cat e ea de mare, in spatele scolii. Omul se numeste Viorel Zagavei, doarme intr-un garaj din apropiere si zilnic are tangente cu elevii care vin in spatele liceului pentru a fuma sau a-si imbogati imaginatia, pe moment, cu alte substante. L-am intrebat pe omul strazii ce fac elevii aici in spatele scolii. „Obraznicii si prostologii” zice Zagavei. „Daca le spun nu aruncati tigara acolo ca s-ar putea sa ia foc, nu va
catarati pe garduri, nu vorbiti asa porcos mi-o tereaza scurt: Du-te bade si lasa-ne in pace, ba uneori ma si injura”, spune nacajit Zagavei. De la Zagavei am aflat ca ar fi bine sa vedem curtea din spate a liceului ‘n timpul anului scolar, cand putem numara chistoacele de tigara care sunt fara numar sau putem sa admiram alte minunatii din curtea din spate a liceului. Pe vremuri, cand director la scoala era altcineva, un barbat, acele porti erau ‘nchise, iar acolo intra doar cine avea cheie. Acum, intra oricine doreste, inclusiv noi, pentru a ne mira de cum poate arata o scoala din Zalaul secolului XXI.