Dupa cateva saptamani de intens zbucium politic si aelectoral s-a pus punct si la campania pentru Parlamentul European. Rezultatele sunt edificatoare pentru imaginea Romaniei. Sigur ca mai exista lupi moralisti care considera ca alesii romanilor s-ar putea face de „cacao” pe la inaltele curti de la Bruxelles. Carcotasii par sa nu inteleaga esenta democratiei (fie ea si originala). Nu are importanta ca „doi crestini si patrioti” (Becali si Vadim) dau semne reale de „delirium tremens” sau au dosare penale in cercetare. Au fost votati de cateva sute de mii de romani, dezgustati probabil de actuala putere care o tine din „esece in esece” si nu-si respecta promisiunile mirobolante. Si daca tot veni vorba de „esece”, ar trebui sa vorbim si despre „succesurile” mezinei prezidentiale care, avand „mintea odihnita” (dupa cum ea insasi a declarat) va face shopping in Europa, parasind vremelnic mall-urile si cafenelele de pe Dorobanti. Pregatire profesionala, discurs politic inteligibil, minime cunostinte de gramatica, platforma program? Toate acestea palesc in fata numelui „Basescu”. Pentru ca electoratul roman este inca manat de un instinct pavlovian si cand aude numele marinarului de la Cotroceni devine extrem de percutant in cabina de vot. Cu scaune electrice oferite pensionarilor si cu o larga sustinere din partea partidului in curtea caruia a crescut (a se citi pe tabla scrisa de Mantog), numarul de inmatriculare al Elenei a scris o noua pagina de istorie in cartea clanului Basescu, primind increderea a peste 4% din electoratul patriei.
In rest, toata lumea e multumita… Partidele aflate la guvernare au ramas „umar la umar” si nimeni nu are motiv sa strice „intalnirea de 10 ani a FSN-ului”, aflat, cu toate regretele lui Basescu la guvernare. Penibil a fost insa modul in care pesedistii ii acuzau pe democrat liberali (si „vitavercea”) ca alegerile ar fi fost fraudate. Guvernul a demonstrat, din nou, ca nu stapaneste prea bine situatia din tara din moment ce alegerile organizate de ei stau sub semnul votului dublu si al turismului electoral. Si daca pedelistii si-au sarbatorit victoria cu indragita melodie „Pusca si cureaua lata”, in curtea liberalilor ar fi mers mai degraba „Suparat sunt Doamne, suparat”, pentru ca PNL-ul scade vazand cu ochii, iar liderii partidului isi trimit sageti (liberale, fireste) acuzandu-se reciproc de rezultatul dezastruos. In piesa asta politica jucata in tara teatrului absurd nu ne mai ramane decat sa ne intrebam retoric (alaturi de cetateanul turmentat al lui Caragiale si de cei 70% dintre romani care n-au mers la vot) – „Eu cu cine votez?”

Post Views: 89