Paul Augustin de la Letca, consulul personal al regelui Ferdinand I, o personalitate pe care Sălajul nu trebuie să o treacă in uitare

Paul Augustin de la Letca este una din marile personalităţi ale Sălajului care a rămas într-un con de umbră, deşi a fost consulul personal al regelui Ferdinand I şi cel care a stabilit frontierele Transilvaniei cu Ungaria.
Autorităţile sălăjene par cu totul dezinteresate de memoria lui Augustin Paul. Singurul edificiu care îi poartă numele şi care îl cinsteşte este |ocala Gimnazială din Letca. Autorităţile locale preferă să se concentreze pe Corneliu Coposu şi pe Iuliu Maniu, alte personalităţilor sălăjene, precum Victor Deleu, Augustin Paul, Gheorghe Pop de Băseşti şi mulţi alţii fiind marginalizaţi.
Augustin Paul a fost gazetar, preot, profesor, dar şi un important diplomat român. Despre viaţa acestuia se vorbeşte prea puţin, spre deloc.
Paul Augustin s-a născut pe 21 februrarie 1866 în Letca. Între 1907 şi 1916 a ocupat postul de interpret al Consulului general al României la Budapesta. După ce România declară război Imperiului Austro-Ungar, Augustin Paul ajunge la Bucureşti, iar mai apoi a primt gradul de viceconsul, fiind numit la Legaţia României la Stockholm. A fost detaşat apoi în 1919 la Copenhaga, pentru a-i sprijini pe funcţionarii români aflaţi în Legaţia română din Danemarca care au contribuit decisiv la repatrierea românilor aflaţi prizonieri în Germania. În anul 1920 ajunge consilier tehnic al Transilvaniei pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului, iar Ministerul de Interne îi propune să facă parte din comisia de stabilire a frontierei Transilvaniei cu Ungaria.
În anul 1920, regele României, Ferdinand I, îl numeşte pe Augustin Paul consul personal, funcţie pe care sălăjeanul o ocupă până la moarte sa, în 2 februarie 1920.

Sprijinul pentru românii deportaţi în lagăre

La Direcţia Judeţeană a Arhivelor Sălaj există o serie de scrisori pe care Augustin Paul le-a primit de-a lungul vieţii sale. Se regăsesc aici o mulţime de scrisor în care este solicitat să acorde informaţii despre refugiaţi români sau să accepte să trimită ajutoare materiale pentru familiile rămase sub ocupaţie străină. Alte scrisori ridică problemele pe care soldaţi români le-au întâmpinat ca prizonieri în Rusia. stop_coloana 
Printre cele mai importante scrisori primite de Augustin Paul se numără scrisoare primită de la George Băilescu, pe 22 iunie 1917. Băilescu era medicul spitalului românesc din Odesa. Medicul solicită ajutorul lui Paul Augustin pentru fiul său, Aurel, care era înregimentat la regimentul 2 husari din cadrul armatei Austro-Ungariei şi despre care nu mai ştie nimic.
Scrisorile despre traiul greu pe care românii îl duc în lagărele de deportare din Rusia le primeşte la sfârşitul anului 1917. Într-o scrisoare trimisă către Augustin Paul, un român deportat în Odesa îi scrie că viaţa era „foarte grea, în special în privinţa alimentaţiei şi lucrurilor necesare la îmbrăcare şi la întreaga viaţă zilnică, probă şi aceste hârtii de scrisori (n.r. – hârtia pe care se scrie scrisoare) cari se vând cu 7 lei”.
Paul Augustin mai primeşte scrisori de la români refugiaţi în Rusia care au fugit şi s-au stabilit în America. De remarcat la aceste scrisori că drumul românilor din Rusia spre America a trecut prin Japonia. Un refugiat din Rusia îi transmite lui Augustin Paul mii de mulţumiri pentru sprijinul acordat cât timp a fost deportat în lagăr în Rusia şi pentru sprijinul pe care i la acordat pentru a fugi în America, scriindu-i că i-a luat 2 săptămâni să ajungă din Rusia în America.
Augustin Paul de la Letca a dus o corespondenţă specială şi cu Octavian Goga.

Despre viaţa lui Paul Augustin de la Letca există un singur studiu publicat în Acta Musei Porolissensis din 1984. Restul datelor prezentate în acest articol se regăsesc în lucrarea „Paul Augustin de la Letca – sprijinul moral al românilor refugiaţi în timpul Primului Război Mondial”, lucrare premiată la sesiuni de referate şi comunicări ştiinţifice, pe care am realizat-o în urma studiului la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Sălaj, fond Colecţia personală Paul Augustin de la Letca.