Paradoxal, deși mustește țara de șomeri, chestiunea lipsei forței de muncă este deja turnată în lozinci care-i cheamă pe cei plecați la muncă în străinătate să se întoarcă acasă, să lucreze aici, să deschidă afaceri. Cum s-ar zice, să revină în toate. Sunt foarte frumoase aceste îndemnuri și dacă ar avea acoperire lucrurile ar fi ca rezolvate. Însă trebuie luate în seamă câteva chestiuni care au trecut în plan secund vorbelor politice. Socotim că întoarcerea în țară a două milioane și jumătate spre trei milioane de muncitori ar aduce pe tapet problema șomajului. Spun asta pentru că nu suntem atât de grabnici în posibilitatea de a absorbi atâta forță de muncă. Nu am luat în nici un calcul problema salariilor. Va putea patronul unei firme de construcții să asigure salarii de 1.500 de euro, ca în Spania, de pidă? Ne îndoim că așa ceva este posibil în acest moment și în anii următori. Nu este sigur că stop_coloana piața locuințelor ar face față unei întoarceri grăbite, să zicem, și tocmai de aceea ni se pare de bun simț să nu fie amăgiți oamenii, ci să fie lăsați să se întoarcă atunci când fiecare va socoti oportun și folositor sieși. Cei sensibili la povești s-ar putea trezi că-și strică rostul câștigat cu sudoare în ani de zile acolo și aici nu găsesc decât un surogat al bunăstării de pe unde au fost. Și-ar dori poate acasă un trai pe care însă doar banii câștigați dincolo îl pot asigura. Așadar, să o lăsăm mai încetinel cu chemarea, cu impulsionarea. Când va fi de venit acasă, locul românilor emigrați va fi fost de mult luat de străini care caută și ei o viață mai bună.

Post Views: 57