Romania este raiul parintilor inconstienti, lipsiti de suflet si egoisti. Mii de adulti care sunt partasi la venirea pe lume a unor copii ajung sa-i abandoneze, sa-i omoare, sa abuzeze de ei fizic, sau sa profite de pe urma lor. Cazuri strigatoare la cer, de parinti care nu-si meritau darul de a avea copii, au fost mediatizate in ultimii ani. A vuit presa o vreme, au stat babele la colt de strada si s-au minunat „cum de se poate intampla asa ceva” si pe urma lucrurile au intrat pe fagas „normal”, sau in uitare.
Cei care nu pot fi numiti parinti, ci infractori de cea mai joasa speta, scapa ieftin pentru ca in Romania legislatia este inca mult prea permisiva. In ciuda faptului ca spunem ca am adaptat domeniul social la cerintele europene. Parintii in-fractori speculeaza in favoarea lor clementa din sistemul romanesc fata de greselile pe care le fac, precum si moda prin care fapturile ramase pe drumuri, ajung in grija statului. Legat la maini de propriile reguli, statul nu poate sa le faca nimic parintilor care nu-si iubesc copiii care-i expun la tot felul de munci.
Occidentalii, extrem de severi si atenti fata de membrii comunitatii, in special fata de cei lipsiti de aparare, apeleaza la una dintre cele mai dure si severe masuri de pedepsire a parintilor, decaderea din drepturi, iar copilul ajunge astfel sa fie ingrijit in unitati de protectie sociala. Chiar daca in unele cazuri masura are doar caracter temporar – parintii pot redobandi copilul dupa ce fac dovada ca se vor comporta bine cu el, decaderea din drepturi reprezinta un semnal de alarma si pentru societate, si pentru familie, dar si pentru asistentii sociali care sunt nevoiti sa monitorizeze cazul si sa evalueze fiecare zi a minorului.

Post Views: 57