Ascunsă între dealuri împădurite, micuța localitate Valea Loznei oferă astăzi, în vremuri în care căutăm mai mult ca oricând izolarea, locuri de o frumusețe naturală încă nealterată și oameni cu suflet mare, gata oricând să te primească în casă și să te pună la masă, alături de familia lor.  

Atestată documentar în anul 1338, când satul apare sub numele de “locus Laznapataka“, Valea Loznei este în prezent o oază de liniște ce se lipește de sufletul oricărui vizitator.

Primarul comunei Lozna, Alin Pocol, a fost prins și el în “mrejele” frumuseții locului, încercând să le pună în valoare, atât cât s-a putut din punct de vedere financiar și administrativ.

“E un loc de care dintodeauna m-am simțit atașat. Aici și oamenii sunt foarte ospitalieri și cu suflet mare. Nu se poate să te oprești pe o uliță din sat și să nu te poftească cineva în casă, să te pună la masă și să îți ofere ce are mai bun de mâncare și băut, ca oricărui membru al familei“, susține primarul comunei Lozna.

Pentru că este conștient de potențialul zonei, Alin Pocol a făcut eforturi deosebite pantru ca satul ce numără în prezent doar circa 200 de suflete să beneficieze toate condițiile secolului XXI.

Astfel, printre cele mai importante investiții din ultima perioadă se numără asfaltarea drumului comunal Lozna-Valea Loznei, cu o lungime de aproape 10 kilometri după ce anterior a fost realizată și rețeaua de apă, cu branșamente la fiecare locuință.

Încă mai există problema unei surse de apă, dar sunt făcute toate demersurile în vederea racordării la magistrala care va alimenta județul Sălaj din barajul Gilău, proiect pe fonduri europene ce se va realiza în următorii doi ani.

Vâstnicii din sat spun că nu credeau să vor mai apuca să circule pe asfalt în Valea Loznei, însă chiar în aceste zile se toarnă ultimul strat, pentru drumul ce străbate localitatea. Pe drumul respectiv se află și un important pod peste Valea Loznei, un pod ce mereu a dat bătăi de cap localnicilor, mai ales în perioadele în care au fost precipitații puternice. Podul a fost și el reablitat, astfel ca cei care locuiesc în partea de sat de după acest pod să nu mai rămână izolați după fiecare ploaie mai mare.

Mai mult, în viitorul apropiat administrația locală intenționează să acceseze fondurile europene puse la dispoziție în această perioadă pentru realizarea rețelei de alimentare cu gaz în Valea Loznei, care de altfel în toată comuna.

Administrația locală a reabilitat recent și căminul cultural, iar primarul se gândește că în clădirea școlii, actualmente nefolosită, s-ar putea organi spații de cazare pentru turiști, ce ar putea servi o masă tradițională la familiile din sat. 

Frumusețea locurilor și a oamenilor, dar și investițiile din ultima perioadă au determinat o parte din localnicii plecați în străinătate să revină în sat și să reabiliteze casele bătrînești sau chiar să facă altele noi. De asemenea, chiar și familii din alte părți ale țării achiziționează proprietăți în sat și se mută aici sau doar le amenajează ca locuințe de vacanță.   

Cei care vin în acest sat se pot bucura de frumusețea locurilor, pot vizita biserica de lemn ce datează din 1870 sau pot doar să asculte … liniștea.

“E un sentiment extraordinar să te trezești dimineața, în Valea Loznei, într-o liniște tulburată poate doar de cântecul păsărilor“, spune Alin Pocol. 

Potrivit primarului, una din impresionantele stânci de calcar de pe raza localității are o legendă transmisă din generație în generație. Se spune că un cioban și turma sa de oi s-au adăpostit de ploaie într-o peșteră din stânca respectivă, dar că o cădere de pietre a astupat gura peșterii.  Potrivit legendei, behăitul oilor s-a auzit mult timp după aceea, în zona în care se presupune că ele au rămas blocate, alături de ciobanul lor.    

Oi mai există și astăzi, pe pășunile de lângă sat, la fel cum există liniște, locuri frumoase și oameni deosebiți.