Cine isi inchipuie ca meseria de ospatar e floare la ureche se inseala amarnic, marturiseste Ana, facand echilibristica cu tava plina de cesti de cafea printre mesele restaurantului. Un vin gasesti si la magazin, la fel si o bucata de carne. De gatit stiu cei mai multi, de ce ar veni la restaurant? Noi vindem o iluzie, ca vinul si mancarea sunt mai gustoase la noi. Din nevoia de a-si completa sau rotunji salariile mici, in unele cazuri primite chiar la doua-trei luni, pentru ospatari vanzarea de iluzii sau „perierea” clientilor a devenit un mod de a fi. Lumea care frecventeaza un restaurant sau o simpla cafenea este una diversa. De la oameni de afaceri, intelectuali, politicieni, pustani de bani gata pana la oameni simpli, fara prea multe pretentii. Misiunea ospatarului devine una dificila, caci este nevoit sa stie sa se adreseze fiecaruia „pe limba lui”.

ZAMBET PROFESIONAL
O persoana care aspira la aceasta „functie” se presupune ca stie cu ce se mananca… Stie ca va pierde multe nopti, ca va intalni tot felul de oameni, mai mult sau mai putin placuti la vorba si la port, ca unii poate ii vor vorbi urat sau poate nu vor lasa bacsis. Te adaptezi in functie de situatie, explica Andrei, ospatar ce experimenteaza acest domeniu de cativa ani buni. Ca si chelner trebuie sa ai notiuni elementare de respect, umor, sociabilitate si comunicare si, mai ales, sa cunosti foarte bine produsele cu care lucrezi, completeaza acesta, arborandu-si zambetul „profesional”, demonstrativ. Trebuie sa-ti intampini clientul cu zambetul pe buze, amabil si dispus sa-l „pastrezi” cat mai mult cu putinta. Ca nu degeaba in bar se spune „clientul nostru, stapanul nostru”. Trebuie sa fii prompt si bine informat, sa turui listele din meniu. Pe scurt, sa faci totul pentru a-ti satisface clientii, fara a-i „selecta din priviri”.

100 DE LEI PE SEARA- BACSIS DE OSPATAR
Salariul unui ospatar, putin peste un salariu minim, in opinia multora din acest domeniu, este mic in comparatie cu munca pe care o depun. Ore in sir de mers cu atentie, carand tavi imense ticsite cu tot felul de preparate si auzind in urma tot felul de apelative. Oboseala nu poate fi afisata. Riscul ar fi sa-si piarda bacsisul. Bacsis ce stimuleaza, in general, un ospatar. Care iese din tura, in medie, cu peste 100 de lei, iar in cele mai proaste zile strange cam 70 de lei. Pe aceste calcule mizeaza majoritatea patroni-lor de localuri, incurajandu-si angajatii ca pot sa-si „scoata” salariul in doar cateva zile de munca.
Tepele
Insa bunavointa ospatarului nu este intotdeauna rasplatita. Alaturi de unele note de plata bacsisul lipseste. Ba mai mult, unii nu isi achita nici consumatia. „Tepele” sunt de doua feluri. Unii uita sa achite nota de plata, insa apar in scurt timp cerandu-si scuze. Sunt insa si clienti care cu buna stiinta se ridica de la masa fara a plati. „Grozavia” se aude mai apoi in tot orasul. Ce „tari” sunt ei ca au avut curajul sa bea si sa manance gratis. Ospatarul nu are de ales. Pune banii din buzunarul sau.

Post Views: 57