Cardul de sănătate a devenit obligatoriu dede mai mult ori anul acesta. De șase ori. A fost de fiecare dată ca o osândă pentru medici și pacienți. Și este încă o osândă. Spun asta pentru că am trăit pe propria-mi piele o experiență “cardistă” care mi-a tocat nervii precum toci pătrunjelul pe curpător. Săptămâna trecută am avut și eu nevoie de o rețetă. Cu cardul activat m-am prezentat la medicul de familie. Amabil și binevoitor, purtătorul de grijă al sănătății mele a luat cardul și l-a introdus în “cititor”, cu precizarea că “sistemul funcționează azi cam greoi”. Nu-i nimic, mi-am zis în gând, că doar nu stau pe spini. Și am stat și am stat și am discutat cu medicul vrute și nevrute, despre tot ce zboară, despre tot ce umblă, despre tot ce se târăște pe Pământ. Jenat parcă, medicul de familie făcea din când în când preciza-rea că sistemul funcționează greu deoarece acum este accesat de medicii de famiie, de spitale, de farmacii, în același timp”. În sfârșit, după 28 de minute, cititorul s-a îndurat și… și-a dat drumul. Rețineți vă rog că n-a fost vorba de o consultație, ci de obținerea unei banale rețete, care în contextul solicitării ei fără card ar fi durat cel mult cinci minute. Asta înseamnă că mi-am petrecut de aproape șase ori mai mut timp la medic decât îmi planificasem. Asta înseamnă că consultațiile s-au prelungit, asta înseamnă că numărul pacienților programați pentru consultații s-a redus, asta înseamnă că poți muri cu zile când serverele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate sunt suprasolicitate și există blocaje în sistem. Asta înseamnă că am pus carul înaintea boilor și acum tragem ponoasele.

 

Post Views: 82