Ororile comunismului in Văleni

 Începând de astăzi, Graiul Sălajului vă prezintă zilnic, până joi, 11 iunie, o serie şocantă de cazuri ale unor sălăjeni care au trăit drame inimaginabile în timpul regimului comunist. 

Materialele sunt realizate de Graiul Sălajului în colaborare cu TVR 2, care a filmat integral în judeţul Sălaj pentru documentarul „Dreptul la memorie”. Episodul sălăjean este intitulat „Şase interviuri din comunism” şi este difuzat astăzi de la ora 19.00.

Rezistenţa anticomunistă din dealurile Văleniului

Satul Văleni este cel mai răsfirat sat din judeţul Sălaj. Este situat la altitudini peste 600 de metri şi a luat fiinţă prin depopularea satului Cristolţ. De frica regimului comunist, sătenii din Cristolţ s-au refugiat între dalurile Văleniului. Tot în Văleni s-a constituit în 1947 un grup de rezistenţă anticomunistă condus de liderul legionar Abăcioaiei Leon, venit din Moldova. Membrii grupului îşi dădeau întâlnire în secret în pădurile satului Văleni, acolo unde şi făceau instrucţie armată cu gândul că se pot opune comuniştilor. Nu lipseau din program nici cântecele patriotice. Grupul era format din 32 de persoane. Erau 31 de sălăjeni şi legionarul moldovean Abăcioaiei.
„Abăcioaiei stătea pe unde apuca, noi ne dădeam întâlnire în pădure şi ştiam fiecare când trebuie să ne vedem”, ne spune Petrean Iulian din Văleni, unul din cei trei supravieţuitori ai grupului de rezistenţă.

I-au aşteptat pe americani, dar a venit Securitatea

Scopul grupului de la Văleni era să-i alunge pe comunişti din comuna Cristolţ. Vroiau să pună mâna pe maşinile de scris din primărie şi să realizeze un manifest al oamenilor liberi. Aveau în plan o acţiune comună cu ameircanii pe care îi aşteptau să vină cu avioane să îi apere. Americanii nu au venit niciodată, iar cei din grup au încăput pe mâinile Securităţii.
„Noi aşteptam americanii să vină să ne apere de Securitate. Nu a fost aşa. Noaptea au venit peste noi. Eram speriaţi. Ne-au bătut sub privirile celorlalţi din familie”, ne povesteşte Iulian Petrean cu lacrimi în ochi la cei 85 de ani ai săi şi la 67 de ani de la evenimente.
Cei trei supravieţuitori din grupul de la Văleni, cu care am stat de vorbă, sunt Ioan Petrean, Băbănaş Simeon şi Ioan Pop. Ne-au povestit cum au fost luaţi în plină noapte de Securitate. “Era o noapte de toamnă. Dormeam. Am auzit zgomote la poartă, dar nu le-am dat importanţă prea mare. Ştiam că odată şi odată vom fi prinşi, dar nu ne era frică. Eram prieteni. Probabil cineva ne-a pârât. Au intrat peste mine în casă. M-au bătut până nu am mai ştiut de mine. Familia era disperată. M-au scos din casă şi m-au dus să mă închidă. Am avut apoi proces. M-au dus prin multe închisori; la Sighet, Gherla, Cluj, peste tot am fost închis. Apoi am fost dus la Canal. A fost groaznic. Din noaptea când m-au luat din somn, familia nu a mai ştiut nimic de mine”, ne spune Petrean.

Condamnări grele pentru activitate anticomunistă

Niciunul din cei 32 de opozanţi ai comunismului ce se adunau la Văleni nu a fost iertat. Pentru fiecare întâlnire la care au participat în grupul lor au primit câte un an de închisoare. Zece întâlniri, zece ani. Povestea celor 32 de legionari am descoperit-o în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Dosarul de la Securitate arată că în luna februarie a anului 1949, Abăcioaiei Leon, zis Bădia, i-a predat acuzatului Moş Aurel un pistol pe care intenţiona să-l dea la reparat. Acest pistol a rămas mai multe zile în păstrarea lui Moş Aurel, până când a fost ridicat de Abăcioaiei Leon. Din probaţiuenea faptelor pe baza proceselor verbale de constatare şi din percheziţile domiciliare rzultă că la casa lui Moş Aurel s-au găsit materiale de propagandă anticomunistă.
A doua persoană din dosar este Unguraş Vasile. Vasile a fost recrutat în organizaţia „F.D.C. Dobrocina” din Solona, judeţul Sălaj, de către acuzatul Moş Aurel. Vasile a participat la şedinţele grupului celor 32 din luna septembrie 1948, care s-au organizat în Coasta Rugului din satul Văleni. Vasile avea legături strânse cu Aurel şi cu Abăcioaiei. Despre Vasile, în dosarul securităţii se scrie că Abăcioaiei l-a educat şi l-a instruit în spirit legionar. Vasile şi-a recunoscut faptele în faţa Tribunalului Militar din Cluj. stop_coloana
Ceilalţi 29 de opozanţi apar în dosarul CNSAS cu acuzaţii că au încercat să se împotrivească statului democratic comunist. Comuniştii susţineau că unii ar fi deţinut explozibili şi muniţie, însă fără dovezi. Alte nume sunt Lupşa Alexandru, Muntean Grigore, Rablo Pavel, Colţa Augustin, Lupuţan Traian, Ruc Crăciunaş, David Ioan, Hârdo Pavel, Dângă Ostache, Petrean Dănilă, Pop Ioan (supravieţuitor), Pătrean Ioan, Toma Ioan, Pop Ioan, Pop Victor, Ilieş Teodor, Petrean Iulian (supravieţuitor), Rus Ioan, Ilieş Zaharia, Dângă Andrei, Pop Leon, Băbănaş Simeon (supravieţuitor), Turdeanu Vasile, Moş Augustin, David Nicaolae, Torsin Vasile.
Toţi au fost condamnaţi la ani de închisoare, în funcţie de numărul întâlnirilor anticomuniste la care au participat. „A fost groaznic”, spun cu lacrimi în ochi cei trei supravieţuitori pe care i-am întâlnit la Văleni.

Tineri cu viaţa compromisă de comunişti

Toţi cei condamnaţi pentru că s-au opus regimului comunist erau avea, în 1949 când au fost condamnaţi, vârste între 17 ani şi 25 de ani.
În 11 noiembrie 1949, Tribunalul Cluj, secţia I A – compusă din preşedinte colonel magistrat Dr. Vlasu Vasile, maior magistrat Bonescu Oprea şi cu membrii căpitani Ghiţu Gheorghe, Băiesiu Gavril şi Cameniţi Ioan – i-a condamnat pe cei 32 de opozanţi ai comunismului la ani grei de închisoare.
După revoluţia din 1989, pe 21 august 1990, Dângă Ostache obţinea din partea autorităţilor ca 5 ani şi 2 luni de închisoare să-i fie recunoscuţi drept vechime în muncă.

Întreaga poveste, cu detalii dramatice, a celor trei supravieţuitori din Văleni, o vom prezenta în ediţia următoare, luni, 15 iunie. Au fost torturaţi în închisori cu metode concepute de minţi bolnave. Au muncit la Canal în condiţii inumane; mâncau grăunţele porcilor şi erau trataţi ca sclavii.

Instaurarea comunismului în România

La 30 decembrie 1947, regele Mihai I abdică, iar puterea în România este preluată în întregime de comunişti, după ce, încă din 1945 s-a instaurat guvernul Petru Groza.
După alegerile din 9 noiembrie 1946, rezultatele oficiale arătau că 80 la sută din voturi reveneau comuniştilor. Partidele de opoziţie au reclamt în zadar o fraudă electorală masivă. Comuniştii s-au concentrat apoi pe eliminarea din viaţa politică a partidelor de centru, în primul rând a Partidului Naţional ţărănesc. PNŢ a fost trecut în ilegalitate după „Înscenarea de la Tămădău”. şefii ţărănişti au fost acuzaţi şi judecaţi într-un proces-spectacol şi au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. Partidele de stânga au fost forţate să se unească cu Partidul Comunist din România, formând Partidul Muncitoresc Român, precursorul PCR.
La 30 decembrie 1947, regele Mihai a semnat actul de abdicare. Comuniştii au proclamat în aceeaşi zi instaurarea Republicii Populare Române. Acest act politic nu era expresia unei voinţe populare, liber exprimate, ci rezultatul unui dictat al unui grup politic, şi anume cel al comuniştilor, care urmăreau de fapt aducerea ţării la starea de obedienţă faţă de Uniunea Sovietică şi transformarea acesteia într-un stat totalitar.
Noua constituţie din 1948 scotea în afara legii şi pedepsea orice asociere împotriva noului regim comunist.
A urmat apoi epoca Gheorghiu Dej, până în 1965, când a fost numit la şefia PCR Nicolae Ceauşescu.
Regimul comunist căuta să-i anihileze pe toţi opozanţii, prin mijloace inumane acolo unde nu reuşea prin propagandă şi ameninţări.