Orgoliu de ministru

Ministrul Agriculturi ar putea să susțină fermele de subzistență, deoarece produc aproape tot laptele țării, ouăle de casă, carnea gustoasă, legumele și fructele tradiționale. Țăranii culeg ciupercile și fructele de pădure – de care profită orășenii și exportatorii. Agricultura convențională, bazată pe pesticide și îngrășăminte chimice, ar trebui descurajată, subvențiile să fie mai mici decît pentru agricultura durabilă, ceea ce ministrul actual nu face. Politica Agricolă Comună 2014 – 2020 recunoaște importanța micilor ferme și trasează o direcție de viitor în favoarea acestora. Nu descurajează agricultura convențională. În mod natural, în fiecare sat apar agricultori care lucrează peste 10 hectare de teren, ca persoană fizică. Aceștia plătesc impozit pe venitul agricol 16 la sută. Dar statul tot nu este mulțumit, ar dori ca acești țărani să se înregistreze la Fisc și la Oficiul Registrului Comerțului, ca plătitori de TVA stop_coloana și de impozit pe profit, să înființeze CAP-uri (în fapt, SRL-uri), cu cenzori și administratori controlați de instituțiile de stat. Țăranul nu poate fi controlat, ceea ce îl supără pe ministrul Agriculturii. Inspectorii agricoli, veterinari, fiscali, de protecția muncii, n-au acces în curtea țăranului, așa cum au în fermele comerciale și supuse controlului de stat. Ceea ce îl lovește pe domnul ministru la orgoliu. . Și totuși, cel puțin teoretic, măcar UE încurajează fermele cu teren și animale în grajd, în care muncesc fermierul și fami-lia sa. Nu cooperativizarea, ca ministrul nostru.