Opt ani fără „Uriașul din Carpați”

A aruncat de nenumărate ori „buclucașa” de 7,260 de kilograme și a câștigat competiții importante din România, dar și din afara țării. A stabilit recorduri naționale la aruncarea greutății, devenind cel mai renumit aruncător de greutate din istorie. A fost un munte de om, ce părea că poate învinge orice. Însă, moartea nu a putut-o învinge, iar în data de 12 iunie 2017, marele Gheorghe Gușet spunea „adio” pentru totdeauna acestei lumi, îndreptându-se spre o lume mai bună.

Ultimele zile și le-a petrecut pe patul de spital al Institutului Inimii din Cluj-Napoca, unde a fost transportat în stare critică de la Spitalul Județean de Urgență Zalău.

A lăsat în urmă o carieră impresionantă, dar și multă durere în rândul familiei și al celor apropiați, care au sperat până în ultima clipă că „Uriașul din Carpați” va câștiga chiar și lupta cu moartea.

A avut condiții de pregătire destul de precare la Zalău, dar ambiția și calitățile pe care le avea l-au propulsat de multe ori în fața unor sportivi ce beneficiau de condiții mult mai bune de pregătire. Cu regret în suflet îmi spunea uneori: „dacă aș avea condiții de pregătire cum văd la unii sportivi din afara țării, nu cred că mi-ar face cineva față la nivel mondial”. Și sunt convins că așa s-ar fi întâmplat, deoarece regretatul Gușet era înzestrat cu niște calități cum rar putea să vezi la aruncătorii de greutate.

Timp de trei zile, atletismul românesc, nu doar cel sălăjean a fost în doliu, iar pe ultimul drum l-au condus nume importante din această ramură sportivă, printre care Costel Grasu și Dan Serafim – „Părintele aruncătorilor”, plecat și el într-o altă lume în urmă cu cinci ani. Astăzi se împlinesc opt ani de când ne-a părăsit Gheorghe Gușet, dar durerea pe care a lăsat-o în rândul familie, al prietenilor și în lumea aruncătorilor nu se vor șterge niciodată. Medaliile, trofeele sau alte premii câștigate nu pot ține locul unui sportiv de talia „marelui Gușet”. Când a fost printre noi, poate nu am știut să-l prețuim și s-i acordăm atenția cuvenită, dar astăzi, văzând situația atletismului din România, realizăm că astfel de sportivi nu se nasc decât foarte rar. „Nu te vom uita niciodată, Uriașule!”