Ioana Deac
Un om se pierduse în deșert. Terminându-și merindele și apa, se târa cu greu pe nisipurile arzătoare. Deodată, văzu înaintea lui un pâlc de palmieri și auzi un clipocit ca de izvor.
Încă mai descurajat, se gândi: ”Acesta este un miraj, o nălucă. Fantezia îmi aduce înaintea ochilor dorințele cele mai adânci din subconștientul meu. În realitate nu este nimic din toate acestea.”
Deznădăjduind, aiurind, se lăsă să cadă inert la pământ. După puțină vreme, trecură pe acolo doi beduini și-l găsiră mort. ”Poți să înțelegi una ca asta?” întrebă cel dintâi. ”Așa aproape de oaza, la doi pași de apă și cu curmalele aproape de gură…Cum e cu putință?”
Clătinând din cap, celalalt zise: ”Acesta a fost un om modern.”
Vai, lumea este plină de lumini strălucitoare și taine, iar omul le ascunde cu mâna sa.( Baal Schem)
Adulatorii erei tehnologice sunt dispuși să considere drept real doar ceea ce se pretează unei clasificari raționale. Se îmbată de bună voie cu ideea că gândirea lor științifică se fundamentează pe un teren solid, în timp ce se scufundă în abisul disperării și angoasei.
Tainele lui Dumnezeu nu trebuie înțelese. Trebuie iubite.
Bruno Ferrero( Trandafirul de mare pret)
Redacția
