Redacția
Ziua de14 septembrie a marcat pentru posteritate istoria Salajului. Este o zi de doliu si de aducere aminte… Pentru locuitorii satului Ip, sarbatoarea „Inaltarii Sfintei Cruci” este sinonima cu ziua in care parintii si bunicii lor au fost masacrati de o adunatura de brute insetate de sange. In urma Dictatului de la Viena, din toamna anului 1940, Nord-vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei horthyste. Pentru romanii din Salaj a urmat o perioada intunecata. Sute de oameni au fost ucisi, maltratati, schingiuiti, fara a avea o alta vina decat aceea de a fi romani. Vineri, 14 septembrie, locuitorii satului Ip i-au comemorat pe cei 157 de consateni ucisi cu bestialitate in 1940. Au tinut sa fie alaturi de ei, la acest eveniment, reprezentantii prefecturii Salaj, ai Consiliului judetean, senatori si deputati, asociatiile de veterani de razboi si de fosti detinuti politici, directori de institutii locale si judetene.
Manifestarile au inceput la orele amiezii la cimitirul satului, acolo unde au fost ingropati cei 157 de martiri, toti la un loc, fara o cruce macar la capatai. Un sobor de preoti ortodocsi a oficiat slujba de pomenire in prezenta reprezentantilor Bisericii Romane Unite cu Roma. Garda de onoare a armatei a strajuit mormantul, iar cei prezenti au depus coroane si jerbe de flori. Tot aici a tinut un scurt discurs si Gavril Butcovan, care este in prezent unicul supravietuitor al masacrului de la Ip, impuscat si el in acea noapte neagra din septembrie 1940.
De la cimitir, oficialitatile si satenii au coborat la monumentul martirilor din centrul localitatii, unde au fost depuse din nou jerbe si coroane, iar elevii de la scoala din Ip au sustinut un scurt program artistic, evenimentul comemorativ avand ca „punct terminus” defilarea garzii de onoare in acordurile Fanfarei Promenada.
Ioana Deac
