In Salaj, ca de altfel in toata tara, preotii ortodocsi umbla din casa in casa cu crucea. Asta se intampla in Ajun de Boboteaza, daca parohiile sunt mici si enoriasii putini. Daca asezarile au o populatie mai numeroasa, umblatul cu crucea incepe imediat dupa Anul Nou. Ritualul este cunoscut si sub denumirea de Iordan sau Chiraleisa. Ultimul cuvant provine din greaca si s-ar traduce prin „Doamne miluieste”. In unele sate din Salaj (Preoteasa, Sig, Banisor, Sarbi), Chiraleisa, Ciuralexa, Kira Leisa, sunt simbolurile unui ritual agrar stravechi, care se crede ca ar stimula recolta.

Practici populare stravechi
Pe vremuri, prin mai multe asezari de pe Valea Agrijului, tinerii scoteau portile din tatani si le asezau la intrarea casei in care se afla popa cu Iordanul. Din ziua de Boboteaza incep Cajlejile, care tin pana la intrarea in Postul Mare. In aceasta perioada se pot incheia casatorii, se fac nunti. Mai demult, cand cultivarea canepii nu era interzisa, odata cu intratul in Cajleji incepeau si habele (sezatorile). Se torceau acolo fuioare lungi, cat razele de luna. De cele mai multe ori, la claca erau prezenti si muzicanti, cu ceterele si gordonele lor. De obicei, acestia erau platiti in produse alimentare.
In aceasta zi de Boboteaza, cum este astazi, s-au sfintit apele Iordanului pentru a pregati Botezul Domnului Hristos. Simbolic, preotul, cu crucea intr-o mana, in cealalta cu un vas cu apa sfintita (aghiasma), stropeste cu un manunchi de busuioc atat locuinta, cat si pe toti membrii familiei. Bineinteles, contra cost. Oamenii cred ca aghiasma este buna pentru tamaduirea oricarei boli si o pastreaza in casa timp indelungat. Apa nu se altereaza. Nu pentru faptul ca ar fi sfintita de preoti, ci pentru ca este tratata cu crengute de busuioc.

Se aprind focuri pentru alungarea duhurilor rele
Mai demult, dar si acum, prin unele sate de pe Valea Almasului (Fildurile, Zimbor) se aprinde focul viu, se afuma oamenii, gradinile si animalele din gospodarie, pentru alungarea duhurilor rele, atragerea norocului si a belsugului. In zorii zilei de Boboteaza se strange cenusa din soba si se pastreaza pana primavara, cand se presara peste straturile de legume, pentru rod bogat. Ceremonia crestina de sfintire a apei, mai in toate localitatile rurale, are loc la o fantana din sat, in curtea bisericii sau in vecinatatea unei ape curgatoare.
Practici populare stravechi sunt inca vii si in unele sate de pe Valea Somesului. La Glod, Galgau, Rus, de pilda, sub scaunul pe care se aseaza preotul cand vine cu crucea se pun boabe de porumb „ca sa stea clostile pe oua” si busuioc „ca sa vina petitori”.

Busuiocul iti aduce ursitul in vis
Exista credinta, prin zona Barcaului, ca tinerele care vor sa se casatoreasca cer de la preot un fir de busuioc pe care si-l pun sub perna, in noaptea de cinci spre sase ianuarie, ca sa-si viseze ursitul, viitorul sot. E vorba doar de tinerele nepatate, dar cum in vremurile de azi, acestea sunt putine, se prea poate ca preotul sa ramana cu manunchiul de busuioc intreg.

Prevestirea vremii pe tot anul
Vremea din ziua de Boboteaza o prevesteste pe cea de peste an, se spune in popor. Daca ploua, urmeaza iarna lunga, iar timpul frumos prezice o vara frumoasa. Daca bate vantul, este semn ca vor fi roade bogate, daca va curge apa din streasina, se va face vinul bun, iar daca pomii vor fi imbracati in promoroaca, va fi rodnicie si sanatate.

Post Views: 117