O viaţă demnă de uitare

Constat că totul trece pe langă mine in viteză. Suntem cocoşaţi de nevoi şi de griji, iar viaţa ne scapă printre degete. Nici sărbătorile nu mai inseamnă mare lucru. 1 Decembrie nici nu l-am văzut. A fost marcat pe fugă de autorităţi, cat să nu zică cineva că am uitat de tot de Ziua Unirii. Caţiva entuziaşti au pus oamenilor intrebarea nepotrivită la momentul nepotrivit: „De ce suntem mandri că suntem romani?”. E ca şi cum il intrebi pe bolnav de ce se simte bine. Moş Nicolae sa grăbit şi el. Primea leafa după data de 6 decembrie şi s-a prefăcut că a fost pe la mine cu o ciocolată ieftină. Vine Crăciunul. Pot să pariez că va fi unul de care nu o să-mi aduc aminte. Pentru că preferăm să ne aducem aminte in general de lucrurile plăcute. Naşterea lui Iisus o vom sărbători cu siguranţă cu mai puţin fast şi cu mai puţine cadouri, pentru că puţinul pe care-l avem ne obligă mai mult să simulăm sărbătoarea. In sfarşit, o să fie şi Anul Nou. Una din semnificaţii este trecerea in uitare a tot ce a fost rău in anul precedent. Va fi poate cel mai important moment pentru mulţi, care-şi doresc să uite cat mai grabnic un 2010 plin de nevoi.