O veche vorba din popor spune ca „romanul s-a nascut poet”, dar mioriticul dicton ar putea fi foarte usor modificat cu un altul, devenit extrem de actual – „romanul s-a nascut (fie si prin „cezariana”) student.
Romania produce pe banda rulanta licentiati, masteranzi si doctoranzi, si, pana si cele mai obscure orasele de provincie au devenit, peste noapte, centre universitare. Cu titluri pompoase si nume de mari academicieni si domnitori, aceste „combinate universitare” din medii „rurbane” transforma orice semianalfabet sau agramat in „specialist multilateral dezvoltat”.
Foamea romanilor de diplome este foarte bine speculata de SRL-urile universitare, care castiga enorm prin ridicarea incompetentei la rang academic.
Avand o facultate „la baza”, orice vanzator de seminte se crede specialist in marketing si orice demoazela de companie se priveste in oglinda si se considera experta in relatii publice sau analist economic. Dupa trei sau patru ani de „tocit” (sau uneori copiat) cateva teste tip grila, eminentii studenti devin (in opinia lor si a celor care le dau aceste rusinoase diplome) mari specialisti, in orice domeniu, de la horticultura la fizica atomica.
Si daca toti clientii acestor fabrici de diplome ar deveni angajati in mediul privat, situatia nu ar fi chiar atat de grava. Dar se intampla uneori sa te mai plimbi printr-o institutie si sa dai „face to face” cu un jurist microcefalic care nu face distinctia intre Codul penal si „Morse”. Si aici incepe drama contribuabilului de rand care plateste taxe si impozite pentru a fi servit de indivizi ce nu au nici in clin nici in maneca cu administratia (de orice fel ar fi ea). Greseli care adesea au urmari grave pentru beneficiarul solicitarilor oficiale si comportamentul de pitecantrop al unor functionari il determina pe omul de rand sa priveasca cu neincredere si sa ocolesca cat mai mult institutiile statului.
Iar sefii de institutii, multi dintre ei colegi sau chiar mentori ai lumpenilor licentiati , accepta cu seninatate situatia, in vreme ce sute de tineri capabili, cu studii la universitati de marca din tara si strainatate, „stau pe bara” si asteapta sa fie luati in seama (sau chiar angajati) de statul roman. Sansele lor sunt putine, deoarece a devenit deja axiomatica expresia „statul este cel mai prost administrator” si nu poti sa-i ceri (ca n-ai de unde) unui prost manager sa angajeze subalterni profesionisti.

Post Views: 70