O șoferiță din Ungaria, salvată de tineri sălăjeni din ghearele iernii: „Contează doar să fii OM”

Într-o lume marcată de bariere lingvistice și prejudecăți, o întâmplare petrecută pe șoselele Sălajului ne reamintește că bunătatea nu are nevoie de traducere. Bécsi Szilvia, o cetățeancă din Ungaria, a trăit un adevărat miracol în noaptea de 2 februarie, după ce a derapat într-o zonă izolată de pădure, lângă Zalău.

Noaptea de luni, 2 februarie 2026, s-a transformat într-un test de supraviețuire pentru Szilvia. În drum spre casă, pe o porțiune de drum extrem de periculoasă – o curbă „ac de păr” ascunsă în inima pădurii, înainte de intrarea în Zalău – mașina femeii a pierdut aderența.

„Îngerul meu păzitor trebuie să fi avut grijă de mine, pentru că mașina mea, înainte să se înfigă complet cu partea din față în zăpadă, s-a oprit la aproximativ 20 de centimetri de un copac mare.  (…) Vina pentru accident nu a fost vina mea, deoarece conduceam sub limita de viteză permisă; am luat curba cu cel mult 22–25 km/h. Deraparea în șanț a fost cauzată de întunericul total, viscolul și, mai ales, asfaltul extrem de alunecos și înghețat. mașina a derapat și s-a înfipt în zăpadă, la doar 20 de centimetri de un copac uriaș”, povestește Szilvia.

Blocată în vehicul, cu ușa șoferului blocată de trunchiul copacului, femeia a reușit să iasă prin partea dreaptă. Era singură, fără semnal la telefon și înconjurată de un întuneric total.

După încercări disperate de a scoate mașina din șanț, Szilvia s-a retras în interior pentru a se proteja de gerul năpraznic, punând pe ea toate hainele disponibile. Când speranța începea să pălească, la geamul mașinii a apărut un tânăr român.

Deși nu vorbeau aceeași limbă, comunicarea s-a făcut prin priviri și câteva cuvinte în engleză. „Mi-a transmis încredere imediat. Mi-a spus că merge în satul vecin să aducă ajutoare. Nu m-am îndoit nicio secundă că se va întoarce”, mărturisește ea.

După minute care au părut ore, prin ninsoarea amestecată cu lapoviță, au apărut două mașini: „Mai mulți bărbați români au sărit afară și au venit imediat la mine. M-au ajutat cum au putut, cu mâinile și picioarele. Între timp ningea și ploua cu lapoviță, pătrunzător până la oase. Nu i-a deranjat nici frigul, nici ploaia, nici drumul alunecos, nici întunericul. Cu un cablu de remorcare, în marșarier, au scos mașina și pe mine din șanț”.

Recunoștința Szilviei față de salvatorii săi anonimi este nemărginită:

„Vă mulțumesc, băieți! Ați fost minunați! Se vedea că sunteți genul de bărbați care sunt tot mai rari: buni prieteni, buni colegi, buni tați, buni soți, buni vecini. Sunt norocoși cei care vă au ca prieteni. La materia „omenie” v-am trecut cu nota maximă în inima mea. Ați fost și sunteți OAMENI adevărați, și asta contează! De acum înainte nu mai contează dacă ești român, sârb, slovac, chinez, negru, alb sau rom. Pentru mine există oameni buni și oameni răi. Voi sunteți oameni buni, ați demonstrat asta”.

Deși mașina a suferit daune serioase la sistemul de frânare și la direcție, Szilvia a reușit să parcurgă drumul spre Ungaria în 14 ore, ajungând acasă la răsăritul soarelui. Paguba materială, evaluată la aproximativ 300.000 de forinți, pălește în fața gestului făcut de tinerii din Sălaj.

Povestea Szilviei Bécsi rămâne o mărturie despre spiritul de solidaritate al sălăjenilor. Într-o curbă periculoasă, pe un munte înghețat, câțiva tineri au ales să nu treacă mai departe, demonstrând că, în județul nostru, omenia este mai puternică decât orice viscol.

“De acum înainte, și mai mult ca înainte, principiul meu este acesta: nu te uita de unde vine cineva, ce poartă, câți bani are, ce naționalitate, ce culoare a pielii, ce limbă maternă sau ce origine are. Uită-te dacă este OM!”, conchide Szilvia.