Prin apropiere de Uniunea Europeana, plaiurile noastre mioritice au devenit o piata de desfacere, cu 20 de milioane de suflete, care consuma, in general, produse de sorgite UE, sau care cel putin trec prin malaxorul negustorilor din aceasta zona a lumii. Nu s-a auzit nicioata o pozitie orchestrata de la nivel inalt pentru protejarea producatorului autohton. Orice ar spune cineva, din Romania, ca piata, se castiga niste bani de catre Apusul care isi vinde marfa la noi. Si e firesc, pentru ca asa e comertul. Daca economia noastra este svaiter in urma inchiderii minelor, a raderii fabricilor si uzinelor, nu toate „fiare vechi”, cum a spus un „ilustrul” professor de fluide si politica, trei milioane si ceva de muncitori, barbatI si femei, lucreaza in tarile occidentale, produc acolo, cotizeaza la sistemele de sanatate si pensii, sustinand neindoielnic, cu sume frumusele cuantumul pensiei UE. Mai mult, in sanul comunitatii romanesti emigrate se gasesc profesionisti la bun nivel, medici care iau cu mana durerea oamenilor educati si corecti din UE. Acesti medici au fost scolarizati pe banii romanilor contribuabili la buget si a tarii. Se ia in seama faptul? Nu se stie cat apreciaza acum acest fapt UE. Probabil, mai mult se mira pentru efortul pe care il fac romanii de a invata complicatele pagini ale tratatelor, compatimindu-i si uitand de nobletea meseriei. Cand poti privi de sus pe cineva care iti face un bine, rezultatul nu este oare de intarire a orgoliului ignorantului care isi poate permite sa priveasca „de pe cal”? Poate peste vreme, cand se va uita cineva pe o statistica a medicilor plecati de la noi, va putea spune „Domnule, in natia aceea se gaseau numai lu-cruri bune, atunci. Era o natie mareata, sa exporte   medici, atunci”. Adica acum.