Reprezentantii Revistei de cultura "Caiete Silvane" ne-au transmis un text "In memoriam Daniel Hoblea", scris de eseistul, scriitorul si poetul salajean, Ioan F. POP.

rn

"In plina nebunie a acestei blestemate pandemii, o veste neasteptata vine sa ma intristeze si mai mult, sa-mi ravaseasca toate asteptarile – ne-a parasit in mod neasteptat si mult prea repede jurnalistul, scriitorul si eseistul Daniel Hoblea, unul dintre pilonii renasterii culturii salajene, un om de o afabilitate si de o politete aparte. Moartea sa ne lasa mai saraci cu un autor atipic, cu un prieten devotat al cartii, cu un iubitor al traditiilor ancestrale.

rn

Spirit rafinat si cosmopolit, cu o larga paleta a abordarilor literare, acesta s-a remarcat indeosebi prin cartile de poezie, prin cele de eseistica si prin cele traduse din limba franceza, fiind un impatimit al lui Réne Guénon. Dupa cum a fost unul dintre promotorii si realizatorii revistei Caiete Silvane, care poarta si amprenta activitatii sale redactionale. Manifesta in toate situatiile o civilitate si o cordialitate bonoma, dar si o retractilitate care il menaja de intruziunile exterioare.

rn

Imi raman in memorie dialogurile si polemicile cordiale purtate illo tempore, momentele in care ma suna pentru anumite lamuriri legate de aparitia in revista a textelor mele, ultimele convorbiri legate de cartea publicata anul trecut la editura revistei, in cadrul careia, de asemenea, era angrenat din plin. Dar, peste toate, ramane regretul de a fi pierdut un partener de dialog, un preopinent ale carui argumente literare erau directe si la obiect. Arata o munificenta aparte fata de cartile altora, neglijandu-le de multe ori pe ale sale, fiind un impatimit al corectitudinii si expresivitatii textuale.

rn

Galceava himerelor, cartea sa de capatai, care reuneste o serie de fragmente anamnestice cu tenta spiritualista, ramane o provocare si o marturie a unui om dedicat total intelegerii si aprofundarii sensurilor existentei, cu deschideri spre toate registrele interogative ale fiintarii. Securea de diamant a cuvintelor asternute in pagina ne va taia mereu un drum luminos spre invazia formelor sale poetice, in care reverbera simbioza discreta a realului si a imaginarului, dimensiunea transcendentala a unui tumult sufletesc.

rn

Ca intotdeauna cand trebuie sa fim cuiva recunoscatori, si eu astern aceste modeste randuri de pretuire mult prea tarziu, cand, intre noi, s-au instalat taceri insurmontabile, ziduri dincolo de care razbate doar umbra unor amintiri. Atunci cand puneam la cale editarea recentei mele carti, ma gandeam la perspectiva unor viitoare colaborari, la alte proiecte scriitoricesti la care el participa cu entuziasm si cu mult profesionalism. Numai ca, de data aceasta, bunul de tipar o sa mi-l dea direct din ceruri… Acolo unde mai poate razbate doar o lacrima."

rn

Ioan F. POP

Post Views: 66